12 definiții pentru pădurean (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.

PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.

pădurean, ~ă [At: KLEIN, D. 392 / Pl: ~eni, ~ene / E: pădure + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care trăiește, locuiește în pădure (1) sau într-o regiune cu păduri Si: pădureț (19-20). 3-4 smf, a (Persoană) care este originară de acolo. 5-6 smf, a (Spc) (Persoană) care locuiește în partea de est a județului Hunedoara. 7-8 a (D. animale, plante) Care (trăiește sau) se găsește în pădure (1). 9 a (Îvr) Acoperit cu pădure (1). 10 sfa (Mtp; reg) Muma-pădurii. 11 smf Vită născută în pădure (1). 12 smf Vită de culoare neagră sau roșie-închis.

PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj. 1. De pădure, de la pădure, care se găsește în pădure. Văzu răsărind din stînci pădurene o mănăstire veche. EMINESCU, N. 126. 2. Care trăiește în pădure. Umblînd el razna de trebile împărăției, încoace și încolo, se cunoscu cu Pan, un zeu pădurean. ISPIRESCU, U. 107.

PĂDUREÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. /pădure + suf. ~ean

pădurean a. și m. care locuiește într’o pădure.

pădureán, -că s., pl. enĭ, ence (d. pădure). Locuitor al păduriĭ.

PĂDUREÁNA s. f. art. (În credințele populare) Mama-pădurii. Nu cumva să vie pădureana și să-l schimbe [copilul] cu al ei. MARIAN, NA. 129.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pădureán adj. m., s. m., pl. păduréni; adj. f., s. f. pădureánă, pl. păduréne

pădureán adj. m., s. m., pl. păduréni; f. sg. pădureánă, pl. păduréne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂDUREÁN s. (reg.) codrean.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pădurean, pădureni s. m. (intl.) persoană naivă, ușor de înșelat, provenită din mediul rural

Intrare: pădurean (adj.)
pădurean adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădurean
  • pădureanul
  • pădureanu‑
  • pădurea
  • pădureana
plural
  • pădureni
  • pădurenii
  • pădurene
  • pădurenele
genitiv-dativ singular
  • pădurean
  • pădureanului
  • pădurene
  • pădurenei
plural
  • pădureni
  • pădurenilor
  • pădurene
  • pădurenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)