PĂDUREAN, -Ă, pădureni, -e, adj. 1. De pădure, de la pădure, care se găsește în pădure. Văzu răsărind din stînci pădurene o mănăstire veche. EMINESCU, N. 126. 2. Care trăiește în pădure. Umblînd el razna de trebile împărăției, încoace și încolo, se cunoscu cu Pan, un zeu pădurean. ISPIRESCU, U. 107.