opțiuni
  • info

11 definiții pentru păcurărit (s.n.)

din care

Explicative DEX

PĂCURĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

PĂCURĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

păcurărit1 sn [At: LĂNCRĂNJAN, C. II, 97 / Pl: (rar) ~uri / E: păcurări] 1-4 (Reg) Exercitare a ocupației de păcurar (1, 5-6) Si: păcurărie (1-4), păstorie (1-4), păstorit1 (1-4).

PĂCURĂRIT s. n. Ocupația păcurarului1; ciobănie.

Ortografice DOOM

păcurărit (reg.) s. n.

păcurărit (reg.) s. n.

păcurărit s. n.

Sinonime

PĂCURĂRIT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.

păcurărit s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT.

Regionalisme / arhaisme

păcurărít, s.n. Păstorit. – Din păcurări.

păcurărit, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

păcurărit, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

Intrare: păcurărit (s.n.)
păcurărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritul
  • păcurăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcurăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi păcurări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.