12 definiții pentru păcală (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCÁLĂ, (1) păcală, s. m., (2) păcale, s. f. 1. S. m. Om glumeț, poznaș, care se ține de farse. 2. S. f. (Reg.) Păcăleală. – Din păcăli (derivat regresiv).

păca [At: KLEIN, D. 392 / Pl: (1) ~le, (2-6) ~li / E: pvb păcăli] 1 sf (Reg) Păcăleală (4). 2 sm Om isteț, glumeț și poznaș, care își bate joc de toată lumea Si: (pop) pepelea. 3 sm Om sucit. 4 sm (Îe) S-a găsit ~ cu tândală Se zice despre două persoane care se potrivesc în a face glume și cărora le place să-și bată joc de toată lumea. 5 sm (Îvr) Șarlatan. 6 sm (Mol) Persoană care spune vorbe de duh, glume etc. Si: (reg) păcălici (3).

PĂCÁLĂ, s. m., păcale, s. f. 1. s. m. Om glumeț, poznaș, care se ține de farse. 2. S. f. (Reg.) Păcăleală. – Din păcăli (derivat regresiv).

PĂCÁLĂ2 s. m. (După numele unui personaj din basme și din snoave) Om glumeț, poznaș. Nu pot să te las să corespondezi cu tinerii, așa sub ochii mei... Ana rîdea liniștită.Zău, Nicule, păcală ești! Citește-o dacă vrei. D. ZAMFIRESCU, R. 66. ◊ Expr. S-a găsit păcală cu tîndală = s-au întîlnit doi care se potrivesc la glume, doi cărora le place să-și bată joc de toată lumea.

PĂCÁLĂ m. Persoană glumeață și poznașă. /v. a păcăli

Păcală m. 1. personaj bufon din basme, reprezentantul vicleniei și imbecilității legendare; el își bate joc de toată lumea și face toate pe dos din răutate conscientă: Păcală și Tândală; 2. fig. om glumeț și batjocoritor. [Cf. ceh PIKOLA, paiață]. V. Pepelea.

păcálă (vest) și pîcálă (est) f., pl. e (d. păcălesc. Cp. cu ciacală, Tindală, ticală). Rar. Păcăleală. Ob. S. m. fără pl., gen. al luĭ. Un tip glumeț, cînd șiret, cînd prost, din povestirile populare: isprăvile luĭ Păcală. V. pepelea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păcálă2 (poznaș) s. m., g.-d. lui păcálă; pl. păcálă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂCÁLĂ s. (pop.) pepelea (art.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PĂCALĂ, personaj al anecdotelor și povestirilor populare românești. Înzestrat cu inteligență, ingeniozitate, istețime și umor, reușește să-i păcălească pe cei săraci cu duhul sau pe cei bogați și înfumurați. Este opusul lui Tândală. Similar unor personaje din literatura europeană și orientală, ca Bertoldo, Till Buhoglindă, Nastratin Hogea.

Intrare: păcală (persoană)
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păca
plural
  • păca
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

păcală (persoană)

  • 1. Om glumeț, poznaș, care se ține de farse.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu pot să te las să corespondezi cu tinerii, așa sub ochii mei... Ana rîdea liniștită. – Zău, Nicule, păcală ești! Citește-o dacă vrei. D. ZAMFIRESCU, R. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie S-a găsit păcală cu tândală = s-au întâlnit doi care se potrivesc la glume, doi cărora le place să-și bată joc de toată lumea.
      surse: DLRLC

etimologie: