păcală [At: KLEIN, D. 392 / Pl: (1) ~le, (2-6) ~li / E: pvb păcăli] 1 sf (Reg) Păcăleală (4). 2 sm Om isteț, glumeț și poznaș, care își bate joc de toată lumea Si: (pop) pepelea. 3 sm Om sucit. 4 sm (Îe) S-a găsit ~ cu tândală Se zice despre două persoane care se potrivesc în a face glume și cărora le place să-și bată joc de toată lumea. 5 sm (Îvr) Șarlatan. 6 sm (Mol) Persoană care spune vorbe de duh, glume etc. Si: (reg) păcălici (3).