11 definiții pentru păcăleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păcălea sf [At: CARAGIALE, O. VI, 521 / Pl: ~eli / E: păcăli + -eală] 1-3 Păcălire (1-3). 4 Glumă cu care este păcălit cineva Si: farsă, păcală (1), păcălire (5), păcălit1 (5), păcălitură (2), renghi, șotie.

PĂCĂLEÁLĂ, păcăleli, s. f. Glumă, farsă, șotie; păcălire, păcălitură. – Păcăli + suf. -eală.

PĂCĂLEÁLĂ, păcăleli, s. f. Glumă, farsă, șotie; păcălire, păcălitură. – Păcăli + suf. -eală.

PĂCĂLEÁLĂ, păcăleli, s. f. Glumă cu care înșelăm, necăjim pe cineva; farsă. A trage o păcăleală cuiva. a Te pomenești că... a auzit vreo minciună, vreo păcăleală. GALACTION, O. I 292. E păcăleală de întîi aprilie. CARAGIALE, S. U. 48.

PĂCĂLEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PĂCĂLI. 2) Vorbă sau faptă prin care cineva păcălește sau este păcălit. /a păcăli + suf. ~eală

păcăleálă (vest) și pîcîleálă (est) f., pl. elĭ. Acțiunea de a păcăli. Modu saŭ rezultatu acesteĭ acțiunĭ, înșelăcĭune: a trage o păcăleală cuĭva.

păcălitúră (vest) și pîcîlitúră (est) f., pl. ĭ. Păcăleală, modu saŭ rezultatu acțiuniĭ de a păcăli: știŭ că ĭ-aĭ tras o păcălitură bună! – Maĭ des păcăleală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păcăleálă s. f., g.-d. art. păcălélii; pl. păcăléli

păcăleálă s. f., g.-d. art. păcălélii; pl. păcăléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂCĂLEÁLĂ s. 1. v. farsă. 2. v. înșelare. 3. v. înșelătorie.

PĂCĂLEA s. 1. farsă, festă, ghidușie, glumă, păcălitură, poznă, ștrengărie, (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~i!) 2. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. înșelăciune, înșelătorie, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

PĂCĂLEALĂ ciumecărie, ciușderie, clapă, cocaială, ducere, fentă, pârleală, plasă, țeapă, vrajă.

Intrare: păcăleală
păcăleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcălea
  • păcăleala
plural
  • păcăleli
  • păcălelile
genitiv-dativ singular
  • păcăleli
  • păcălelii
plural
  • păcăleli
  • păcălelilor
vocativ singular
plural