16 definiții pentru pârlea părlea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pârlea sma [At: POLIZU / V: (reg) păr~ / G-D: ~ei, ~lii / Vc: ~eo / E: pârli + -ea] 1 (Fam) Persoană înșelată, escrocată. 2 (Pfm; îe) Ține-te (sau să te ții, să te păzești) ~eo! Bagă de seamă, aleargă cât te țin puterile să n-o pățești! 3 (Pfm; îae) Pe aici ți-e drumul! 4 (Îe) Întinde-o (la drum) (sau tunde-o), ~eo! Pleacă imediat! 5 (Reg) Om cu forțe fizice și morale epuizate. 6 (Reg) Om sărac. 7 (Rar) Om care se ține de pungășii, de potlogării Si: potlogar, pungaș, șarlatan. 8 (Fam; euf) Drac. 9 (Îe) A se duce ~lii A pleca departe fără gând sau posibilitate de întoarcere. 10 (Îae) A pleca încotro îl duc pașii, în lumea largă. 11 (Îae) A dispărea fără urmă.

PẤRLEA s. m. (Pop.; în expr.) Ține-te (sau tunde-o, întinde-o) pârleo! sau să te cam mai duci pârlea! ori du-te pârlii! = aleargă cât poți de tare (ca să n-o pățești); pleacă! să nu te mai văd! – Din pârli (derivat regresiv).

PẤRLEA s. m. (În expr.) Ține-te (sau tunde-o, întinde-o) pârleo! sau să te cam mai duci pârlea! ori du-te pârlii! = aleargă cât poți de tare (ca să n-o pățești); pleacă! să nu te mai văd! – Din pârli (derivat regresiv).

PÂRLEA m.: Să te ții (sau ține-te, întin- de-o) pârleo! pleacă imediat; șterge-o. /v. a pârli

pârlea m. 1. cel pârlit; 2. prăpădenie, naiba: du-te pârlii; să te ții pârleo! (să nu te rupi), a fugi din răsputeri. (Abstras din pârli].

părlea sma vz pârlea[1]

  1. În original, tipărit incomplet: vz pârle LauraGellner

PÎ́RLEA s. m. sg. art. (În expr.) Ține-te (sau tunde-o, întinde-o), pîrleo sau să te cam mai duci pîrlea = șterge-o, ia-ți tălpășița, cară-te; pe-aici ți-e drumul. Cînd inima e spre rele, apoi... să te mai ții, pîrleo, că nu-și mai vine în voie. DELAVRANCEA, H. T. 129. Abia mă arătam înaintea vrăjmașului și să te ții, pîrleo! îi șfîrîia călcîiele dinaintea feții mele. ISPIRESCU, L. 13. Du-te pîrlii = du-te pe pustii, du-te naibii; pleacă, să nu te mai văd. Du-te pîrlii! că doar n-am să-ți toc la ureche pînă mîne. ALECSANDRI, T. I 110.

Pârlea-Vodă m. porecla lui Alexandru Mavrocordat, sub domnia căruia, în 1783, un pârjol mistui o parte a Iașilor.

pî́rlea (ea dift.) m., gen. al Pîrliĭ saŭ al luĭ Pîrlea (d. pîrlesc). Epitet glumeț unuĭa care pîrlește (incendiază saŭ fură). Pîrlea-Vodă, porecla luĭ Alexandru Mavrocordatu, supt care (1783) a ars o parte a Ĭașilor. Fam. Du-te Pîrliĭ, du-te draculuĭ. Ține-te, Pîrleo, 1. ține-te, pînză (să nu te rupĭ), fă-țĭ curaj, 2. ține-te la fugă (tunde-o, șterge-o), fugĭ cît poțĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pấrlea (pop., numai în expr.) s. m., g.-d. pấrlii, voc. pârleo

!Pấrlea (nume de persoană) s. propriu m., g.-d. lui Pấrlea, voc. Pấrlea/Pârleo

pârlea s. m., g.-d. art. pârlei/pârlii, voc. pârleo

Pârlea s. pr. m., g.-d. art. lui Pârlea


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRLEA s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, escroc, hoț, impostor, încornoratul, înșelător, naiba, necuratul, pungaș, satană, șarlatan, șnapan, tartor.

pîrlea s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNCORNORATUL. ÎNȘELĂTOR. NAIBA. NECURATUL. PUNGAȘ. SATANĂ. ȘARLATAN. ȘNAPAN. TARTOR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pârlea s.m. art. (reg.) 1. persoană înșelată, escrocată. 2. om sărac, amărât, pârlit. 3. pungaș, potlogar, șarlatan. 4. (pop. și fam.) diavolul.

Intrare: pârlea
substantiv masculin (M55)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârlea
plural
genitiv-dativ singular
  • pârlei
plural
vocativ singular
plural
părlea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.