pîrlea (ea dift.) m., gen. al Pîrliĭ saŭ al luĭ Pîrlea (d. pîrlesc). Epitet glumeț unuĭa care pîrlește (incendiază saŭ fură). Pîrlea-Vodă, porecla luĭ Alexandru Mavrocordatu, supt care (1783) a ars o parte a Ĭașilor. Fam. Du-te Pîrliĭ, du-te draculuĭ. Ține-te, Pîrleo, 1. ține-te, pînză (să nu te rupĭ), fă-țĭ curaj, 2. ține-te la fugă (tunde-o, șterge-o), fugĭ cît poțĭ!