14 definiții pentru pârș (s.m.) pâlș pâș pâluci pâs


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula).Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ.

PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula).Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ.

pârș2 sm [At: SIMIONESCU, F. R. 57 / V: (reg) pâlh, pâlș[1], pâș / Pl: ~i / E: slv плъцъ] 1 (Șîc ~-cenușiu, ~-comun) Animal asemănător cu veverița, cu blana de culoare cenușie, cu nuanțe cafeniu-negricioase pe spate, și albicioasă pe burtă, cu coada lungă și stufoasă, care duce o viață nocturnă prin păduri și se hrănește mai ales cu semințe și cu fructe, dar mănâncă și insecte, păsărele, ouă (Glis glis). 2 (Șîc ~-roșu, pâș roșu) Animal cu înfățișare de maimuță, cu ochi mari, vioi, cu blana mătăsoasă, de culoare galbenă-roșcată pe spate și albă pe piept, cu coada lungă terminată cu peri lungi, care trăiește în păduri, prin iarbă, prin tufișuri sau cățărat în copaci și se hrănește în special cu alune Si: (reg) alunar (Muscardinus avellanarius). 3 (Șîc ~-de-stejar) Animal cu blană de culoare cenușie, cu câte o pată roșie pe obraji, cu coada lungă, păroasă numai la vârf, care trăiește prin păduri, dar mai mult pe pământ decât în copaci, și se hrănește mai ales cu insecte, viermi, melci, păsărele și șoareci (Eliomys quercinus). 4 (Șîc ~-mic) Animal cu corpul zvelt, lunguieț, cu blana cenușie-roșcată, albă pe pântece, cu coada stufoasă, lungă aproape cât corpul, cu botul asemănător celui de șoarece, cu urechile mari, care trăiește prin păduri și se hrănește cu fructe, semințe, insecte, șoareci (Dryomys nitedula). 5 (Reg; îlav) Ca pâlșu Pe furiș. 6 (Zlg; reg; îf pâlș) Hârciog (Cricetus cricetus). 7 (Zlg; reg; îf pâș) Orbeț (Spalax microphthalmus). 8 (Mol; Buc; îf pâș) Șobolan (Mus decumanus). corectată

  1. În original, greșit tipărit: pârș. O confirmă referința încrucișată și faptul că în original varianta, sub această formă, este identică cu cuvântul însuși — LauraGellner

PÂRȘ ~i m. Mamifer rozător de talie mică, cu ochi mari și cu coadă lungă, stufoasă, având blană deasă și moale. /<sl. pluchu

PÂȘ3 s. m. v. pârș.

PÎRȘ, pîrșuri, s. n. Animal mamifer rozător, mai mic decît veverița, sur-ruginiu, cu coada stufoasă, care trăiește prin păduri, în copaci, și se hrănește cu alune, semințe de brad, fructe de pădure etc. (Glis glis).[1]

  1. Genul și forma de plural sunt probabil incorecte (vezi celelalte surse). — gall

pîlș m. (vsl. bg. plŭhŭ, id., rudă cu belhiță și germ. bilch, id.). Un fel de șoarice roșiatic care trăĭește pin tufișurĭ (myoxus avellanarius). – Și pîș și alunar. V. șomîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRȘ s. (ZOOL.; Muscardinus avellanarius) (reg.) alunar.

PÎRȘ s. (ZOOL.; Muscardinus avellanarius) (reg.) alunar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîlș (-și), s. m. – Hîrciog (Myoxus avellanarius). – Var. pîs, pîluci. Sl. plŭchŭ (Tiktin; Byck-Graur 27).

Intrare: pârș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pârșul
  • pârșu‑
plural
  • pârși
  • pârșii
genitiv-dativ singular
  • pâ
  • pârșului
plural
  • pârși
  • pârșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pâlșul
  • pâlșu‑
plural
  • pâlși
  • pâlșii
genitiv-dativ singular
  • pâ
  • pâlșului
plural
  • pâlși
  • pâlșilor
vocativ singular
plural
pâș1 (s. m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâș
  • pâșul
  • pâșu‑
plural
  • pâși
  • pâșii
genitiv-dativ singular
  • pâș
  • pâșului
plural
  • pâși
  • pâșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâluci
  • pâluciul
  • pâluciu‑
plural
  • pâluci
  • pâlucii
genitiv-dativ singular
  • pâluci
  • pâluciului
plural
  • pâluci
  • pâlucilor
vocativ singular
plural
pâs2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâs
  • pâsul
  • pâsu‑
plural
  • pâși
  • pâșii
genitiv-dativ singular
  • pâs
  • pâsului
plural
  • pâși
  • pâșilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârș (s.m.) muscardinus avellanarius pâlș pâș pâluci pâs

  • 1. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: alunar
    • 1.1. Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

pâlș pârș pâș pâluci pâs

  • 1. (Myoxus avellanarius).
    surse: DER sinonime: hârciog

etimologie: