34 de definiții pentru pârâu parau parău părău pârău pâreu perâu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

pârâu [At: CORESI, PS. 15/8 / V: ~rău[1], (îvr) părău, pâriu, perâu, (înv) ~reu, (reg) parau, parău / Pl: ~raie, ~uri, (reg) ~rauă, ~rao, ~răie, ~reie, ~roaie / E: cf alb përrua] 1 sn Apă curgătoare mică, permanentă sau temporară, având, în general, sub 50 km lungime Si: râuleț. 2 sn (Pex) Râu. 3 sn (Reg) Albie a unei ape curgătoare. 4 sn Șiroi de apă provenind din ploi sau din topirea zăpezilor. 5 sn (Pex) Șanț săpat de ape pe pantele de scurgere. 6 sn (Pex) Urmă lăsată de un lichid care s-a prelins pe ceva Si: dâră. 7 sn (Fig; mpl; udp „de”) Cantitate mare. 8 sn (Fig; mpl) Șuvoi. 9 av (Pe lângă verbe de mișcare) În cantitate mare. 10 sn (Pan; reg) Jgheab la teascul de stors struguri. 11 sn (Pan; pop) Canal prin care se scurge murdăria de la grajd. 12 sn (Pan; Trs) Șanț săpat în piatră. 13 sn (Pan; reg) Gardină la fundul unui butoi. 14 sn (Pan; Trs; Buc; îf parău, părău) Vâlcea. 15 sn (Pan; Trs; Buc; îs) Parăul cel strâmt Strâmtoare între doi munți sau între două dealuri. 16 sn (Pan; reg) Hotar care desparte două ogoare, două proprietăți. corectată

  1. În original, variantele ~rău și ~reu, fără accent — LauraGellner

PÂRÂU ~áie n. 1) Apă curgătoare mică; râu mic. 2) Curs de apă format din precipitații atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se mișcă într-o direcție. /cf. alb. përrua

pârâu n. 1. râu mic; 2. gârliciul teascului de vie. [Albanez PĂRRUA]. ║ adv. ca un torent: lacrimile îi curgeau pârâu.

PÂRẮU s. n. v. pârâu.

părâu[1] sm vz pârâu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. — LauraGellner

pârai[1] sn vz pârâu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, greu însă de identificat — LauraGellner

PÎRẮU, pîraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, rîu mic care, de obicei, se varsă într-un rîu mai mare. Pe ici, pe colo, pîraie lucii curgeau pe sub sălcii tăcute, încremenite în mîhnirea singurătăților. SADOVEANU, O. I 12. În vale văd căscioara cu streașină de brad; Aud, tîrziu prin noapte, pîraiele ce cad Cu vuiet de pe dealuri. COȘBUC, P. I 258. Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284. Pînă nu ajungi la pîrău, să nu ridici poalele ( = nu te pripi). 2. Fig. Cantitate mare; șiroi. Un pîrău de sînge țîșni. SADOVEANU, O. I 304. De lacrimi pîraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz. MACEDONSKI, O. I 15. Și vărsînd pîrău de lacrămi din ochi, au mulțămit cu înduioșare. DRĂGHICI, R. 35. – Pl. și: (regional) pîrăie (CREANGĂ, A. 125). – Variante: pîrîu, pîrîuri (ALECSANDRI, P. P. 156), părău (EMINESCU, N. 7) s. n.

pîrắŭ și (nord) părắŭ n., pl. ăĭe (alb. párrua, art. părroi, albie de rîŭ, de unde și bg. poróĭ, torent, din aceĭașĭ răd. cu Prut. Pascu, Arh. 1921, 433). Rîŭ foarte mic (așa cum începe la izvor). A curge pîrăŭ, a curge gîrlă, a curge mult (vorbind de lacrămĭ, sînge, vin, apă). – Greșit pîrî́ŭ (după rîŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâráie

pârấu (= pârău) s. n., pl. pârâuri (pâraie)[1]

  1. Indicația de flexiune din sursă sugerează forma de pl. pârâie, neconfirmată de vreo altă sursă. — gall

părắu (= pârău) s. n. (pl. păraie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRÂU s. 1. (GEOGR.) apă, râuleț, râușor, (reg.) râurel, râuț. (Un ~ șerpuia printre coline.) 2. (GEOGR.) apă. (A sărit cu ușurință ~l.) 3. v. șiroi.

MIERLĂ-DE-PÂRÂU s. v. pescar, pescărel, pescăruș.

RÂNDUNICĂ-DE-PÂRÂU s. v. lăstun-de-mal.

mierlă-de-pîrîu s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUȘ.

PÎRÎU s. 1. (GEOGR.) rîuleț, rîușor, (reg.) rîurel, rîuț. (Un ~ șerpuia printre coline.) 2. (GEOGR.) apă. (A sărit cu ușurință ~.) 3. șiroi. șuvoi. (Un ~ de lacrimi, de sînge...)

rîndunică-de-pîrîu s. v. LĂSTUN-DE-MAL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de ponor „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PĂRĂU, com. în jud. Brașov, situată în E depr. Făgăraș, pe stg. Oltului; 2.008 loc. (2000). Centru de cojocărie. Satul P. este atestat documentar în 1527. În satul Veneția de Jos, menționat documentar în 1235, se află ruinele Cetății lui Negru Vodă sau Cetatea Breaza (sec. 14) și biserica Adormirea Maicii Domnului (1790-1818, cu picturi originare).

PÂRÂUL RECE, localitate componentă a orașului Predeal, jud. Brașov, stațiune climaterică și de odihnă cu funcționare permanentă, situată în Clăbucetele Predealului, la 960 m alt., la 34 km SV de Brașov. Climat de munte, tonic, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni. Stațiunea este indicată atât pentru odihnă, cât și pentru tratarea nevrozelor, a stărilor de surmenaj fizic și intelectual, de debilitate, a rahitismului și tulburărilor de creștere la copii.

Intrare: pârâu
pârâu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46-aie)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâu
  • pârâul
  • pârâu‑
plural
  • pâraie
  • pâraiele
genitiv-dativ singular
  • pârâu
  • pârâului
plural
  • pâraie
  • pâraielor
vocativ singular
plural
parau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părău
  • părăul
  • părău‑
plural
  • păraie
  • păraiele
genitiv-dativ singular
  • părău
  • părăului
plural
  • păraie
  • păraielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârău
  • pârăul
  • pârău‑
plural
  • pâraie
  • pâraiele
genitiv-dativ singular
  • pârău
  • pârăului
plural
  • pâraie
  • pâraielor
vocativ singular
plural
pâreu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
perâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârâu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâu
  • pârâul
  • pârâu‑
plural
  • pârâuri
  • pârâurile
genitiv-dativ singular
  • pârâu
  • pârâului
plural
  • pârâuri
  • pârâurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârâu parau parău părău pârău pâreu perâu

  • 1. Apă curgătoare mică, râu mic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: pârâiaș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe ici, pe colo, pîraie lucii curgeau pe sub sălcii tăcute, încremenite în mîhnirea singurătăților. SADOVEANU, O. I 12.
      surse: DLRLC
    • În vale văd căscioara cu streașină de brad; Aud, tîrziu prin noapte, pîraiele ce cad Cu vuiet de pe dealuri. COȘBUC, P. I 258.
      surse: DLRLC
    • Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Pînă nu ajungi la pîrău, să nu ridici poalele = nu te pripi.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat adesea adverbial Cantitate mare (dintr-un lichid).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șiroi (s.n.) șuvoi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un pîrău de sînge țîșni. SADOVEANU, O. I 304.
      surse: DLRLC
    • De lacrimi pîraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz. MACEDONSKI, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • Și vărsînd pîrău de lacrămi din ochi, au mulțămit cu înduioșare. DRĂGHICI, R. 35.
      surse: DLRLC
  • comentariu regional Plural și: pîrăie.
    surse: DLRLC

etimologie: