10 definiții pentru pârât (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pârât2, ~ă [At: CORESI, EV. 137 / Pl: ~âți, ~e / E: pârî] 1-2 smf, a (Jur) (Persoană) împotriva căreia își îndreaptă reclamantul, în procesul civil, plângerea, cererea Si: reclamat. 3-4 smf, a (Om) învinuit de ceva. 5 a Căruia i se prezintă în mod tendențios faptele, exagerând sau mințind, cu intenția de a provoca sancționarea sa. 6 a Care este bârfit cu intenția de a fi discreditat. 7 a Al cărui secret este dezvăluit de cineva. 8 a Denunțat.

PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

PÂRÂT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Împotriva căruia a fost înaintată o pâră. /v. a pârî

PÎRÎ́T, -Ă, pîrîți, -te, adj. Învinuit, învinovățit; acuzat, inculpat. (Substantivat) Pîrîtul trebuie să se ducă la tîrg, să-și caute avocat. STANCU, D. 258.

pîrî́t, -ă adj. și s. Care e pîrît (acuzat), chemat în judecată în chestiunĭ civile. V. inculpat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârât adj. m., s. m., pl. pârâți; f. sg. pârâtă, pl. pârâte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRÂT s., adj. (JUR.) 1. s. reclamat, (înv.) defendor. 2. s., adj. v. inculpat.

PÎRÎT s., adj. (JUR.) 1. s. reclamat, (înv.) defendor. 2. s., adj. acuzat, inculpat, împricinat, învinuit, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat.

Intrare: pârât (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârât
  • pârâtul
  • pârâtu‑
plural
  • pârâți
  • pârâții
genitiv-dativ singular
  • pârât
  • pârâtului
plural
  • pârâți
  • pârâților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)