8 definiții pentru pâlpâire pâlpăire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

pâlpâire sf [At: DDRF / V: (rar) ~pă~ sf / Pl: ~ri / E: pâlpâi] 1 Creștere și descreștere în intensitate a unei flăcări în timpul arderii Si: pâlpâit1 (1), (rar) pâlpâitură (1). 2 Pocnire a focului în timpul arderii Si: pâcâire, pâlpâit1 (2), (rar) pâlpâitură (2). 3 Creștere și scădere intermitentă a luminii Si: pâlpâit1 (3), (rar) pâlpâitură (3). 4 Fâlfâit de aripi Si: pâlpâit1 (4), (rar) pâlpâitură (4). 5 (Pan) Mișcare oscilatorie ușoară a unui ax de simetrie Si: pâlpâit1 (5), (rar) pâlpâitură (5).

pâlpăire[1] sf vz pâlpâire[2] modificată

  1. În original, greșit tipărit: pâlpăiere LauraGellner
  2. În original, greșit tipărit: pălpăire LauraGellner

PÎLPÎÍRE, pîlpîiri, s. f. Acțiunea de a pîlpîi; mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii. Flăcări mari se ridicară pe malul plin de întuneric... Pîlpîirile rumene luminau o margine de colibă. DUNĂREANU, CH. 188. Lumina focului din sobă juca pe pereți și pîlpîirea flăcărilor avea în ea o tainică viață. SANDU-ALDEA, D. N. 152. ♦ Fîlfîire. Peste-o clipă aud lămurit pîlpîirea unui zbor, dar nu văd nimic. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 83.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÎLPÎIRE s. pîlpîială, pîlpîit, pîlpîitură. (~ flăcării unei lumînări.)

Intrare: pâlpâire
pâlpâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâlpâire
  • pâlpâirea
plural
  • pâlpâiri
  • pâlpâirile
genitiv-dativ singular
  • pâlpâiri
  • pâlpâirii
plural
  • pâlpâiri
  • pâlpâirilor
vocativ singular
plural
pâlpăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pâlpâire pâlpăire

  • 1. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii.
      exemple
      • Flăcări mari se ridicară pe malul plin de întuneric... Pîlpîirile rumene luminau o margine de colibă. DUNĂREANU, CH. 188.
        surse: DLRLC
      • Lumina focului din sobă juca pe pereți și pîlpîirea flăcărilor avea în ea o tainică viață. SANDU-ALDEA, D. N. 152.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Peste-o clipă aud lămurit pîlpîirea unui zbor, dar nu văd nimic. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 83.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi pâlpâi
    surse: DEX '98 DEX '09