opțiuni
  • info

7 definiții pentru pădurean (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂDUREAN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.

PĂDUREAN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.

pădurean, ~ă [At: KLEIN, D. 392 / Pl: ~eni, ~ene / E: pădure + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care trăiește, locuiește în pădure (1) sau într-o regiune cu păduri Si: pădureț (19-20). 3-4 smf, a (Persoană) care este originară de acolo. 5-6 smf, a (Spc) (Persoană) care locuiește în partea de est a județului Hunedoara. 7-8 a (D. animale, plante) Care (trăiește sau) se găsește în pădure (1). 9 a (Îvr) Acoperit cu pădure (1). 10 sfa (Mtp; reg) Muma-pădurii. 11 smf Vită născută în pădure (1). 12 smf Vită de culoare neagră sau roșie-închis.

PĂDUREAN, -Ă, pădureni, -e, adj. 1. De pădure, de la pădure, care se găsește în pădure. Văzu răsărind din stînci pădurene o mănăstire veche. EMINESCU, N. 126. 2. Care trăiește în pădure. Umblînd el razna de trebile împărăției, încoace și încolo, se cunoscu cu Pan, un zeu pădurean. ISPIRESCU, U. 107.

pădurean a. și m. care locuiește într’o pădure.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pădurean adj. m., s. m., pl. pădureni; adj. f., s. f. pădureană, pl. pădurene

pădurean adj. m., s. m., pl. pădureni; adj. f., s. f. pădureană, pl. pădurene

pădurean adj. m., s. m., pl. pădureni; f. sg. pădureană, pl. pădurene

Intrare: pădurean (adj.)
pădurean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădurean
  • pădureanul
  • pădureanu‑
  • pădureană
  • pădureana
plural
  • pădureni
  • pădurenii
  • pădurene
  • pădurenele
genitiv-dativ singular
  • pădurean
  • pădureanului
  • pădurene
  • pădurenei
plural
  • pădureni
  • pădurenilor
  • pădurene
  • pădurenelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pădurean, pădureanăadjectiv

  • 1. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzu răsărind din stînci pădurene o mănăstire veche. EMINESCU, N. 126. DLRLC
    • format_quote Umblînd el razna de trebile împărăției, încoace și încolo, se cunoscu cu Pan, un zeu pădurean. ISPIRESCU, U. 107. DLRLC
etimologie:
  • Pădure + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.