opțiuni
  • info

11 definiții pentru oștime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȘTIME s. f. (Înv. și pop.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime.

oștime sf [At: NEGRUZZI, S. I., 157 / Pl: (rar) ~mi / E: oaste1 + -ime] (Înv; csc) 1 Armată. 2 Fig Mulțime.

OȘTIME s. f. (Înv.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime.

OȘTIME f. înv. (colectiv de la oaste) 1) v. OȘTIRE. 2) Mulțime de oști. 3) Totalitate a oștilor. /oaste + suf. ~ime

oștime f. oaste: privește cu îngânfare frumoasa lui oștime AL.

oștíme f. Vechĭ. Rar. Oaste.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oștime (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștimii

oștime (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștimii

oștime s. f., g.-d. art. oștimii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OȘTIME s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.

oștime s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.

Intrare: oștime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oștime
  • oștimea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • oștimi
  • oștimii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oștimesubstantiv feminin

etimologie:
  • Oaste + sufix -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.