7 definiții pentru ouleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ouleț sn [At: DDRF / P: o-u~ / Pl: ~e / E: ou + -uleț] 1-6 (Rar; șhp) Oușor (1-6).

OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (1). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -uleț.

OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (1). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -uleț.

OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Pronunțat: o-u-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ouléț (rar) s. n., pl. ouléțe

ouléț s. n., pl. ouléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OULÉȚ s. oușor, (reg.) ouț.

Intrare: ouleț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ouleț
  • oulețul
  • oulețu‑
plural
  • oulețe
  • oulețele
genitiv-dativ singular
  • ouleț
  • oulețului
plural
  • oulețe
  • oulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ouleț

etimologie:

  • Ou + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09