8 definiții pentru ouț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OUȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț.

OUȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț.

ouț sn [At: ECONOMIA, 213/26 / P: o-uț / Pl: ~e, (îrg) / E: ou + -uț] (Reg; șhp) 1-6 Oușor (1-6). 7 (Îc) ~ă galbine Bureți comestibili nedefiniți mai îndeaproape. 8 (Pop; îs) ~ul piciorului Ou (28).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: ouț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ouț
  • ouțul
  • ouțu‑
plural
  • ouțe
  • ouțele
genitiv-dativ singular
  • ouț
  • ouțului
plural
  • ouțe
  • ouțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ouț, ouțesubstantiv neutru

etimologie:
  • Ou + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.