11 definiții pentru oușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OUȘÓR, oușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui ou (1); ouleț, ouț. 2. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -ușor.

OUȘÓR, oușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui ou (1); ouleț, ouț. 2. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -ușor.

OUȘÓR, oușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui o u (1). Din oușoare iese atunci o larvă transparentă ca sticla. C. PETRESCU, C. V. 193. Cuiburile lor sînt foarte curat clădite și oușoarele lor frumos colorate albastru sau verde. ODOBESCU, S. III 27. 2. Plantă erbacee cu frunze ovale, fără codiță, cu flori albe-verzui și fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii, pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oușór s. n., pl. oușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OUȘÓR s. v. luetă, omușor, uvulă.

OUȘÓR ~oáre n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la încheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer în formă de guler și cu fructe capsule, de culoare roșie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~ușor

oușór s. n., pl. oușoáre

oușor s. v. LUETĂ. OMUȘOR. UVULĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OUȘORU 1. Masiv deluros în partea de N a Subcarpaților Vrancei, alcătuit predominant din pietrișuri. Alt. max.: 753 m (vf. Oușoru). Nod hidrografic. 2. Vârf în SE m-ților Suhard (Carpații Orientali) care domină spre S depr. Dornelor printr-un abrupt de c. 600 m. Alt.: 1.639 m.

STREPTOPUS Michx., STREPTOPUS, OUȘOR, fam. Liliaceae, Gen originar din partea continentală a emisferei nordice. 7 specii, erbacee, perene, înalte. Frunze întregi, cocrdat-ovate, pe o tulpină undulată. Flori (periant campanulat, stamine intercalate la bază în axa, frunzei), 1 sau 2 pe fiecare ramură. Fruct, bacă cu un număr mare de semințe, lunguiețe, albastre sau roșii.

Intrare: oușor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oușor
  • oușorul
  • oușoru‑
plural
  • oușoare
  • oușoarele
genitiv-dativ singular
  • oușor
  • oușorului
plural
  • oușoare
  • oușoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oușor

  • 1. Diminutiv al lui ou.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ouleț ouț 2 exemple
    exemple
    • Din oușoare iese atunci o larvă transparentă ca sticla. C. PETRESCU, C. V. 193.
      surse: DLRLC
    • Cuiburile lor sînt foarte curat clădite și oușoarele lor frumos colorate albastru sau verde. ODOBESCU, S. III 27.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Ou + sufix -ușor.
    surse: DEX '98 DEX '09