14 definiții pentru otânji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otânji vt [At: CREANGĂ, A. 107 / V: (reg) otingi, ~nci / Pzi: ~jesc / E: nct] (Reg) A lovi tare pe cineva cu o nuia, cu o bâtă etc. Si: a bate, a (pfm) cotonogi.

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

A OTÂNJÍ ~ésc tranz. pop. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /Orig. nec.

otânjì v. Mold. a ologi în bătaie: acuș te oiu otânji cu ceva CR. [Cf. otinci, a se obosi = slav. OTĬNĬČATI, a se extenua].

OTÎNJÍ, otînjesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A lovi tare; a bate. V. cotonogi. N-apucă să isprăvească vorba, căci plutașul cel tînăr se apropie, ridicînd bîta să-l otînjească. DUNĂREANU, CH. 136. Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața. CREANGĂ, A. 107.

cotrocésc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc și cotropesc). Vest. Acoper, învălesc. Scotocesc: Cu cine aĭ lăsat casa? – Goală, cu ușile deschise. Barem să nu le spargă de vor s’o cotropească (Vl., VR. 1924, 9, 287). – Și -oșesc scotocesc (Vc.); cotîrcesc, învălesc (Gorj), otînjesc (Arg.).

otînjésc v. tr. (var. din otîncesc supt infl. luĭ tînjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc răŭ cu ceva peste șale saŭ aĭurea: la otînjit c’un cĭomag. – În Munt. otîncesc, în Mold. nord. și tăunjesc și tăuzesc (cp. cu tăujer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

otânjí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 otânjeáscă

otânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. otânjeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OTÂNJÍ vb. v. snopi, stâlci.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

otânji, otânjesc v. t. (reg.) a bate, a desfigura în bătaie

Intrare: otânji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otânji
  • otânjire
  • otânjit
  • otânjitu‑
  • otânjind
  • otânjindu‑
singular plural
  • otânjește
  • otânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otânjesc
(să)
  • otânjesc
  • otânjeam
  • otânjii
  • otânjisem
a II-a (tu)
  • otânjești
(să)
  • otânjești
  • otânjeai
  • otânjiși
  • otânjiseși
a III-a (el, ea)
  • otânjește
(să)
  • otânjească
  • otânjea
  • otânji
  • otânjise
plural I (noi)
  • otânjim
(să)
  • otânjim
  • otânjeam
  • otânjirăm
  • otânjiserăm
  • otânjisem
a II-a (voi)
  • otânjiți
(să)
  • otânjiți
  • otânjeați
  • otânjirăți
  • otânjiserăți
  • otânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • otânjesc
(să)
  • otânjească
  • otânjeau
  • otânji
  • otânjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otânji

  • 1. regional A lovi tare pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate lovi snopi stâlci 2 exemple
    exemple
    • N-apucă să isprăvească vorba, căci plutașul cel tînăr se apropie, ridicînd bîta să-l otînjească. DUNĂREANU, CH. 136.
      surse: DLRLC
    • Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața. CREANGĂ, A. 107.
      surse: DLRLC

etimologie: