11 definiții pentru otânji

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

otânjí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 otânjeáscă

OTÂNJÍ vb. v. snopi, stâlci.

A OTÂNJÍ ~ésc tranz. pop. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /Orig. nec.

otânjì v. Mold. a ologi în bătaie: acuș te oiu otânji cu ceva CR. [Cf. otinci, a se obosi = slav. OTĬNĬČATI, a se extenua].

OTÎNJÍ, otînjesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A lovi tare; a bate. V. cotonogi. N-apucă să isprăvească vorba, căci plutașul cel tînăr se apropie, ridicînd bîta să-l otînjească. DUNĂREANU, CH. 136. Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața. CREANGĂ, A. 107.

cotrocésc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc și cotropesc). Vest. Acoper, învălesc. Scotocesc: Cu cine aĭ lăsat casa? – Goală, cu ușile deschise. Barem să nu le spargă de vor s’o cotropească (Vl., VR. 1924, 9, 287). – Și -oșesc scotocesc (Vc.); cotîrcesc, învălesc (Gorj), otînjesc (Arg.).

otînjésc v. tr. (var. din otîncesc supt infl. luĭ tînjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc răŭ cu ceva peste șale saŭ aĭurea: la otînjit c’un cĭomag. – În Munt. otîncesc, în Mold. nord. și tăunjesc și tăuzesc (cp. cu tăujer).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

otânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. otânjeáscă


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

otânji, otânjesc v. t. (reg.) a bate, a desfigura în bătaie

Intrare: otânji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otânji
  • otânjire
  • otânjit
  • otânjitu‑
  • otânjind
  • otânjindu‑
singular plural
  • otânjește
  • otânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otânjesc
(să)
  • otânjesc
  • otânjeam
  • otânjii
  • otânjisem
a II-a (tu)
  • otânjești
(să)
  • otânjești
  • otânjeai
  • otânjiși
  • otânjiseși
a III-a (el, ea)
  • otânjește
(să)
  • otânjească
  • otânjea
  • otânji
  • otânjise
plural I (noi)
  • otânjim
(să)
  • otânjim
  • otânjeam
  • otânjirăm
  • otânjiserăm
  • otânjisem
a II-a (voi)
  • otânjiți
(să)
  • otânjiți
  • otânjeați
  • otânjirăți
  • otânjiserăți
  • otânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • otânjesc
(să)
  • otânjească
  • otânjeau
  • otânji
  • otânjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)