14 definiții pentru osuar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSUAR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Pr.: -su-ar.Var.: osuariu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.

OSUAR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Pr.: -su-ar.Var.: osuariu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.

osuar sn [At: ODOBESCU, S. II, 267 / V: (iuz) ~iu / P: ~su-ar / Pl: ~e / E: fr ossuaire, lat ossuarium] (Rar) 1-2 (Loc sau) construcție unde se depun osemintele rezultate din deshumări. 3 Monument funerar comemorativ în care sunt depuse oseminte mai ales ale ostașilor căzuți într-o bătălie.

OSUAR, osuare, s. n. Monument într-un cimitir sau pe un loc istoric, ori încăpere într-o biserică, mănăstire sau altă clădire în care sînt păstrate osemintele celor morți. Gorganele sînt... adevărate osuare, unde zac generațiuni antice. ODOBESCU, S. II 267.

OSUAR s. n. 1. monument funerar în care se păstrează osemintele celor decedați. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). (< fr. ossuaire, lat. ossuarium)

OSUAR ~e n. Monument funerar comemorativ în care sunt depuse osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Sil. -su-ar] /<fr. ossuaire, lat. ossuarium

OSUARIU s. n. v. osuar.

OSUARIU s.n. Clădire, încăpere sau nișă într-un edificiu funerar, în care se păstrează osemintele celor decedați; groapă comună, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumările de pe cîmpurile de luptă). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire].

*osuáriŭ n. (lat. ossuarium). Locu unde se adună oasele într’un cimitir (gropniță) orĭ într’un cîmp de bătălie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osuar (desp. -su-ar) s. n., pl. osuare

osuar s. n. (sil. -su-ar), pl. osuare

Intrare: osuar
  • silabație: o-su-ar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osuar
  • osuarul
  • osuaru‑
plural
  • osuare
  • osuarele
genitiv-dativ singular
  • osuar
  • osuarului
plural
  • osuare
  • osuarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osuariu
  • osuariul
  • osuariu‑
plural
  • osuarii
  • osuariile
genitiv-dativ singular
  • osuariu
  • osuariului
plural
  • osuarii
  • osuariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osuar, osuaresubstantiv neutru

  • 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Gorganele sînt... adevărate osuare, unde zac generațiuni antice. ODOBESCU, S. II 267. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.