13 definiții pentru osuar osuariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

osuar sn [At: ODOBESCU, S. II, 267 / V: (iuz) ~iu / P: ~su-ar / Pl: ~e / E: fr ossuaire, lat ossuarium] (Rar) 1-2 (Loc sau) construcție unde se depun osemintele rezultate din deshumări. 3 Monument funerar comemorativ în care sunt depuse oseminte mai ales ale ostașilor căzuți într-o bătălie.

OSUÁR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Pr.: -su-ar.Var.: osuáriu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.

OSUÁR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Pr.: -su-ar.Var.: osuáriu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.

OSUÁR, osuare, s. n. Monument într-un cimitir sau pe un loc istoric, ori încăpere într-o biserică, mănăstire sau altă clădire în care sînt păstrate osemintele celor morți. Gorganele sînt... adevărate osuare, unde zac generațiuni antice. ODOBESCU, S. II 267.

OSUÁR s. n. 1. monument funerar în care se păstrează osemintele celor decedați. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). (< fr. ossuaire, lat. ossuarium)

OSUÁR ~e n. Monument funerar comemorativ în care sunt depuse osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Sil. -su-ar] /<fr. ossuaire, lat. ossuarium

OSUÁRIU s. n. v. osuar.

OSUÁRIU s.n. Clădire, încăpere sau nișă într-un edificiu funerar, în care se păstrează osemintele celor decedați; groapă comună, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire].

*osuáriŭ n. (lat. ossuarium). Locu unde se adună oasele într’un cimitir (gropniță) orĭ într’un cîmp de bătălie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osuár (-su-ar) s. n., pl. osuáre

osuár s. n. (sil. -su-ar), pl. osuáre

Intrare: osuar
  • silabație: o-su-ar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osuar
  • osuarul
  • osuaru‑
plural
  • osuare
  • osuarele
genitiv-dativ singular
  • osuar
  • osuarului
plural
  • osuare
  • osuarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osuariu
  • osuariul
  • osuariu‑
plural
  • osuarii
  • osuariile
genitiv-dativ singular
  • osuariu
  • osuariului
plural
  • osuarii
  • osuariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

osuar osuariu

  • 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Gorganele sînt... adevărate osuare, unde zac generațiuni antice. ODOBESCU, S. II 267.
      surse: DLRLC

etimologie: