22 de definiții pentru ospiciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ospiciu sn [At: IC. LUM. (1841), 3321/3 / V: (iuz) ~ci, ~pis, ~iț, ~ițiu / Pl: ~cii și (nob) ~cie / E: lat hospitium, fr hospice, ger Hospiz] 1-2 (Iuz) Ospătărie (4-5). 3 (Iuz) Azil. 4-5 (Spital sau) sanatoriu în care sunt îngrijiți bolnavii mintal.

OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt tratați bolnavii cu afecțiuni psihice; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.

OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt îngrijiți alienații mintal, bolnavii psihic; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.

OSPÍCIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sînt îngrijiți alienații; casă de nebuni. Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă cu capete încremenite, pradă poate unor amintiri secrete. BOGZA, C. O. 334. Au trecut opt luni de la instalarea tatei în ospiciu... Aveam impresia că tata abia acum se-ntoarce din război și nicidecum dintr-un sanatoriu de nebuni. SAHIA, N. 59. Trebuie să declari. dacă ai fost într-un ospiciu de nebuni. BART, S. M. 40.

OSPÍCIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt îngrijiți alienații mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium].

OSPÍCIU s. n. spital, sanatoriu de alienați. (< lat. hospitium, fr. hospice)

OSPÍCIU ~i n. Spital pentru alienați mintali; casă de nebuni; balamuc. /<lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz

ospiciu n. 1. casă de caritate în care se nutresc săraci, bătrâni și infirmi; 2. casă în care călugării dau ospitalitate drumeților.

*ospíciŭ n. (fr. hospice, d. lat. hospitium; it. ospizio. V. oaspete, otel, spital). Otel gratuit saŭ foarte ĭeftin ținut de călugărĭ saŭ de alțĭ oamenĭ miloșĭ: ospiciu de pe muntele Sfîntu Bernard. Azil, stabiliment de adăpost p. orfanĭ, bătrînĭ, infirmĭ, văduve.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ospíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. ospíciul; pl. ospícii, art. ospíciile (-ci-i-)

ospíciu s. n. [-ciu pron. -cĭu], art. ospíciul; pl. ospícii, art. ospíciile (sil. -ci-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSPÍCIU s. (MED.) balamuc, casă de nebuni, casă de sănătate.

OSPICIU s. (MED.) balamuc, casă de nebuni, casă de sănătate.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ospiciu, ospicii s. n. închisoare.

Intrare: ospiciu
  • pronunție: ospicĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospiciu
  • ospiciul
  • ospiciu‑
plural
  • ospicii
  • ospiciile
genitiv-dativ singular
  • ospiciu
  • ospiciului
plural
  • ospicii
  • ospiciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ospiciu

  • 1. Spital, sanatoriu în care sunt tratați bolnavii cu afecțiuni psihice; casă de nebuni.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: azil balamuc 3 exemple
    exemple
    • Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă cu capete încremenite, pradă poate unor amintiri secrete. BOGZA, C. O. 334.
      surse: DLRLC
    • Au trecut opt luni de la instalarea tatei în ospiciu... Aveam impresia că tata abia acum se-ntoarce din război și nicidecum dintr-un sanatoriu de nebuni. SAHIA, N. 59.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să declari... dacă ai fost într-un ospiciu de nebuni. BART, S. M. 40.
      surse: DLRLC

etimologie: