11 definiții pentru ospătar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ospătar sm [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 65v/35 / V: (înv) ~iu, ospetariu / Pl: ~i / E: ospăta + -ar] 1 (Înv) Patron al unui han, al unei ospătării Si: hangiu, (înv) birtaș. 2 (Pex) Gazdă. 3 Salariat care îi servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație Si: chelner.

OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.

OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.

OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Salariat care servește pe consumatori într-un restaurant sau într-un alt local de consumație; chelner. 2. (Învechit) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. Viind la gazdă și simțind apetit... ospătarul le dete borș cu miel. NEGRUZZI, S. I 280.

OSPĂTÁR ~i m. 1) Lucrător însărcinat cu deservirea consumatorilor într-un local de alimentație publică; garson; chelner. 2) înv. Proprietar al unui birt; birtaș. /a (se) ospăta + suf. ~ar

ospătar m. cel ce ține o ospătărie, birtaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ospătár s. m., pl. ospătári

ospătár s. m., pl. ospătári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSPĂTÁR s. 1. v. chelner. 2. birtaș, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu. (~ la un han.)

OSPĂTAR s. 1. chelner. (~ la un restaurant.) 2. birtaș, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu. (~ la un han.)

Intrare: ospătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospătar
  • ospătarul
  • ospătaru‑
plural
  • ospătari
  • ospătarii
genitiv-dativ singular
  • ospătar
  • ospătarului
plural
  • ospătari
  • ospătarilor
vocativ singular
  • ospătarule
  • ospătare
plural
  • ospătarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ospătar

  • 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chelner garson
  • 2. învechit Patron al unui birt, al unei ospătării.
    exemple
    • Viind la gazdă și simțind apetit... ospătarul le dete borș cu miel. NEGRUZZI, S. I 280.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ospăta + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09