10 definiții pentru osebire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSEBÍRE, osebiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi.

OSEBÍRE, osebiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi.

osebire sf [At: (a. 1683) GCR I, 260/21 / V: (înv) us~, osib~ / Pl: ~ri / E: osebi2] (Înv) 1 (Pop) Despărțire. 2 (Pop) Izolare. 3 (Reg) Împărțire. 4 (Reg) Alegere. 5 Îndepărtare. 6 Deosebire. 7 Excepție. 8 (Pop) Singurătate. 9 (Pop) Particularitate. 10 (Îs) Semnul ~ei Paranteză. 11 (Îlav) Fără ~ Fără deosebire. 12 (Îal) Întocmai. 13 (Îlav) Cu ~ În special. 14 (Îal) Mult. 15-16 (Înv; îe) A (nu) avea ~ A (nu) se deosebi.

OSEBÍRE, osebiri, s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. Potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi și măria-ta. DELAVRANCEA, O. II 137. Nu te folosește, de-ai fi chiar fiu de rege, Cînd n-ai întru naravuri d-un cîne osebire. NEGRUZZI, S. II 188. O, ce rea nenorocire! Își zicea bietul măgar, De ce astă osebire? ALEXANDRESCU, M. 285. ◊ Loc. adv. Fără osebire = fără excepție, fără deosebire. Făgăduiești glorie, putere, fericire, și ca mîni, rîzi de noi fără milă și fără osebire. ALECSANDRI, T. II 35. Cunosc Că îngrijești de toate, că fără osebire Ș-asupra mea privești. ALEXANDRESCU, M. 37. Cu osebire = în special, mai cu seamă, mai ales; extrem de mult, foarte mult. Unul cu altul se leagă cu osebire. CONACHI, P. 295. – Variantă: (învechit) usăbíre (GORJAN, H. II 203) s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osebire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. osebirii; pl. osebiri

osebire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. osebirii; pl. osebiri

osebíre s. f., g.-d. art. osebírii; pl. osebíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSEBÍRE s. v. deosebire, diferență.

osebire s. v. DEOSEBIRE. DIFERENȚĂ.

Intrare: osebire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osebire
  • osebirea
plural
  • osebiri
  • osebirile
genitiv-dativ singular
  • osebiri
  • osebirii
plural
  • osebiri
  • osebirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usăbire
  • usăbirea
plural
  • usăbiri
  • usăbirile
genitiv-dativ singular
  • usăbiri
  • usăbirii
plural
  • usăbiri
  • usăbirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osebire, osebirisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi și măria-ta. DELAVRANCEA, O. II 137. DLRLC
    • format_quote Nu te folosește, de-ai fi chiar fiu de rege, Cînd n-ai întru naravuri d-un cîne osebire. NEGRUZZI, S. II 188. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Inegalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: inegalitate
      • format_quote O, ce rea nenorocire! Își zicea bietul măgar, De ce astă osebire? ALEXANDRESCU, M. 285. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără osebire = fără excepție, fără deosebire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Făgăduiești glorie, putere, fericire, și ca mîni, rîzi de noi fără milă și fără osebire. ALECSANDRI, T. II 35. DLRLC
      • format_quote Cunosc Că îngrijești de toate, că fără osebire Ș-asupra mea privești. ALEXANDRESCU, M. 37. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără osebire = exact, identic, întocmai. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unul cu altul se leagă cu osebire. CONACHI, P. 295. DLRLC
etimologie:
  • vezi osebi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.