opțiuni
  • info
12 definiții pentru osebire

Explicative DEX

OSEBIRE, osebiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi.

OSEBIRE, osebiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi.

osebire sf [At: (a. 1683) GCR I, 260/21 / V: (înv) us~, osib~ / Pl: ~ri / E: osebi2] (Înv) 1 (Pop) Despărțire. 2 (Pop) Izolare. 3 (Reg) Împărțire. 4 (Reg) Alegere. 5 Îndepărtare. 6 Deosebire. 7 Excepție. 8 (Pop) Singurătate. 9 (Pop) Particularitate. 10 (Îs) Semnul ~ei Paranteză. 11 (Îlav) Fără ~ Fără deosebire. 12 (Îal) Întocmai. 13 (Îlav) Cu ~ În special. 14 (Îal) Mult. 15-16 (Înv; îe) A (nu) avea ~ A (nu) se deosebi.

OSEBIRE, osebiri, s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. Potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi și măria-ta. DELAVRANCEA, O. II 137. Nu te folosește, de-ai fi chiar fiu de rege, Cînd n-ai întru naravuri d-un cîne osebire. NEGRUZZI, S. II 188. O, ce rea nenorocire! Își zicea bietul măgar, De ce astă osebire? ALEXANDRESCU, M. 285. ◊ Loc. adv. Fără osebire = fără excepție, fără deosebire. Făgăduiești glorie, putere, fericire, și ca mîni, rîzi de noi fără milă și fără osebire. ALECSANDRI, T. II 35. Cunosc Că îngrijești de toate, că fără osebire Ș-asupra mea privești. ALEXANDRESCU, M. 37. Cu osebire = în special, mai cu seamă, mai ales; extrem de mult, foarte mult. Unul cu altul se leagă cu osebire. CONACHI, P. 295. – Variantă: (învechit) usăbire (GORJAN, H. II 203) s. f.

osibire sf vz osebire

usebire sf vz osebire

DEOSEBIRE, OSEBIRE sf. 1 Faptul de a (se) (de) osebi: nu iubea pe una sau pe două, ci pe toate fără osebire (GN.) 2 Ceea ce face ca un lucru să se deosebească de altul, ca o persoană să nu semene, să nu fie la fel cu alta; (mai) cu ~, mai ales, mai cu seamă, în deosebi.

USĂBIRE s. f. v. osebire.

Ortografice DOOM

osebire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. osebirii; pl. osebiri

osebire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. osebirii; pl. osebiri

osebire s. f., g.-d. art. osebirii; pl. osebiri

Sinonime

OSEBIRE s. v. deosebire, diferență.

osebire s. v. DEOSEBIRE. DIFERENȚĂ.

Intrare: osebire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osebire
  • osebirea
plural
  • osebiri
  • osebirile
genitiv-dativ singular
  • osebiri
  • osebirii
plural
  • osebiri
  • osebirilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usăbire
  • usăbirea
plural
  • usăbiri
  • usăbirile
genitiv-dativ singular
  • usăbiri
  • usăbirii
plural
  • usăbiri
  • usăbirilor
vocativ singular —
plural —
usebire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usebire
  • usebirea
plural
  • usebiri
  • usebirile
genitiv-dativ singular
  • usebiri
  • usebirii
plural
  • usebiri
  • usebirilor
vocativ singular —
plural —
osibire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osebire, osebirisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deosebire diferență
    • format_quote Potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi și măria-ta. DELAVRANCEA, O. II 137. DLRLC
    • format_quote Nu te folosește, de-ai fi chiar fiu de rege, Cînd n-ai întru naravuri d-un cîne osebire. NEGRUZZI, S. II 188. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Inegalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: inegalitate
      • format_quote O, ce rea nenorocire! Își zicea bietul măgar, De ce astă osebire? ALEXANDRESCU, M. 285. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără osebire = fără excepție, fără deosebire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Făgăduiești glorie, putere, fericire, și ca mîni, rîzi de noi fără milă și fără osebire. ALECSANDRI, T. II 35. DLRLC
      • format_quote Cunosc Că îngrijești de toate, că fără osebire Ș-asupra mea privești. ALEXANDRESCU, M. 37. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără osebire = exact, identic, întocmai. DEX '09 DEX '98
      sinonime: exact identic întocmai
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unul cu altul se leagă cu osebire. CONACHI, P. 295. DLRLC
etimologie:
  • vezi osebi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „osebire” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1