ORPIMENT s. n. Pigment natural de arsen, de culoare galbenă-strălucitoare, folosit ca vopsea în pictură. – Din fr. orpiment.

orpiment sm [At: MARIN, PR. I, 205/19 / E: fr orpiment] Trisulfură de arsen, de culoare galbenă, care se găsește în stare naturală sau se prepară chimic, fiind utilizată ca vopsea în pictură.

*ORPIMENT sbst. 💎 Mineral de coloare galbenă-portocalie, format dintr’o sulfură de arsenic (As. 2 S. 3) [fr.].

ORPIMENT s. n. Pigment natural de arsen, de culoare galben-strălucitor, folosit ca vopsea în pictură. – Din fr. orpiment.

ORPIMENT s. m. Trisulfură de arsen, de culoare galbenă, care se găsește în stare naturală; preparată pe cale chimică, este folosită ca vopsea în pictură.

ORPIMENT s.m. Sulfură naturală de arsen, de culoare galbenă, folosită în pictură; auripigment. [< fr. orpiment].

ORPIMENT s. n. sulfură naturală de arsen, galbenă, folosită în pictură; auripigment. (< fr. orpiment)

*orpimént, V. auripigment.

*auripigmént n., pl. e (lat. auripigmentum, pigment de aur). Min. Sulfură de arsenic (As₂ S₃), cristalizată în lamele auriĭ, întrebuințată în pictură. – Barb. orpiment (fr. orpiment).

orpiment s. n.

orpiment s. n.

orpiment s. n.