19 definiții pentru orologiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orologiu sn [At: LEON ASACHI, B. 76/21 / V: (înv) ~ghiu, orolog, orl~, orloj / Pl: ~ii și (înv) ~oage, ~ge / E: ngr ὡρολόγιον, lat horologium, fr horologe, it orologio] 1 Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe o coloană, pe un turn, pe un perete interior etc. 2 (Pex) Ceas.

OROLÓGIU, orologii, s. n. Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio.

OROLÓGIU, orologii, s. n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio.

OROLÓGIU, orologii, s. n. (Învechit și arhaizant) Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri, pe un perete interior, pe o coloană etc. Deodată orologiul catedralei prinse a vibra iar. In tăcere sunară sferturile, apoi. zece bătăi adînci. SADOVEANU, O. III 176. Orologiile bat – Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă. EMINESCU, O. IV 195. Un orologiu sună noaptea jumătate, La castel, în poartă, oare cine bate? BOLINTINEANU, O. 33.

OROLÓGIU s.n. Ceas de dimensiuni mari așezat de obicei pe o clădire mare. ♦ (Liv.) Ceas. [Pron. -giu. / < fr. horloge, it. orologio, cf. gr. hora – oră, lego – spun].

OROLÓGIU s. n. ceas de dimensiuni mari pe fațada unei clădiri, pe un perete etc. (< lat. horologium it. orologio)

OROLÓGIU ~i m. Ceas de dimensiuni mari, fixat în locuri publice (pe fațada unei clădiri sau pe un turn) ori pe un perete interior și prevăzut, de regulă, cu un mecanism sonor, care anunță principalele unități de timp. [Sil. -giu] /<lat. horologium, it. orologio

*orológiŭ n. (vgr. ῾orológion, d. ῾óra, oră, și légo, zic; lat. horológium, it. orológio, fr. horloge, sp. reloj). Rar. Mare ceasornic de edificiŭ. V. ceaslov.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orológiu [giu pron. giu] s. n., art. orológiul; pl. orológii, art. orológiile (-gi-i-)

orológiu s. n. [-giu pron. -giu], art. orológiul; pl. orológii, art. orológiile (sil. -gi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OROLÓGIU s. (înv.) orologhion, (înv., în Mold.) ornic. (Un ~ pe fațada primăriei.)

OROLOGIU s. (înv.) orologhion, (înv., în Mold.) ornic. (Un ~ pe fațada primăriei.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orológiu (orológii), s. n. – Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216).

Intrare: orologiu
  • pronunție: orologĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orologiu
  • orologiul
  • orologiu‑
plural
  • orologii
  • orologiile
genitiv-dativ singular
  • orologiu
  • orologiului
plural
  • orologii
  • orologiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orologiu

  • 1. Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: ornic orologhion 3 exemple
    exemple
    • Deodată orologiul catedralei prinse a vibra iar. În tăcere sunară sferturile, apoi. zece bătăi adînci. SADOVEANU, O. III 176.
      surse: DLRLC
    • Orologiile bat – Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă. EMINESCU, O. IV 195.
      surse: DLRLC
    • Un orologiu sună noaptea jumătate, La castel, în poartă, oare cine bate? BOLINTINEANU, O. 33.
      surse: DLRLC

etimologie: