ORFIC, -Ă, orfici, -ce, adj., s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filosofice atribuite acestuia. ♦ Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filosofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 2. S. f. pl. Sărbători în cinstea lui Dionysos. – Din fr. orphique.

orfic, ~ă [At: ȘĂINEANU / Pl: ~ici, ~ice / E: fr orphique] (Rar) 1 a Care se referă la Orfeu. 2 a Care aparține lui Orfeu. 3 a (Îs) Poeme ~ice Denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 4 sfp Sărbători în cinstea lui Dionysos.

ORFIC, -Ă, orfici, -ce, adj., s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filozofice atribuite acestuia. ♦ Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 2. S. f. pl. Sărbători în cinstea lui Dionysos. – Din fr. orphique.

ORFIC, -Ă adj. Referitor la Orfeu. ♦ (Despre doctrine, mistere, mituri etc.) Care i se atribuise lui Orfeu. ♦ Poeme orfice = poeme antice grecești cu conținut mitologic, filozofic și mistic, atribuite lui Orfeu. // s.f.pl. (Ant.) Sărbători în cinstea lui Dionysos. [< fr. orphique, cf. Orfeu – cîntăreț legendar la vechii greci].

ORFIC, -Ă I. adj. referitor la Orfeu, la doctrine, mistere, mituri etc. atribuite acestuia. ♦ poeme ~e = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. II. s. f. pl. (ant.) sărbători în cinstea lui Dionysos. (< fr. orphique)

*órfic, -ă adj. (vgr. orphikós). Al luĭ Orfeŭ, relativ la Orfeŭ (celebru muzicant Grec): poeziĭ orfice, misterele orfice. S. f. pl. Niște sărbătorĭ ale luĭ Dionysos Zagreu, celebrate în asociațiunile orfice.

Orfice s. pr. f. pl.