7 definiții pentru ordovician (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORDOVICIÁN, -Ă, ordovicieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a paleozoicului. 2. Adj. Care se referă la ordovician (1) sau la formațiunile din această perioadă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. ordovicien.

ordovician, ~ă [At: DN3 / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr ordovicien] 1 sn A doua perioadă a paleozoicului. 2-3 a Care se referă (la ordovician (1) sau) la formațiile din această perioadă.

ORDOVICIÁN, -Ă, ordovicieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a paleozoicului. 2. Adj. Care se referă la ordovician (1) sau la formațiile din această perioadă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. ordovicien.

ORDOVICIÁN s.n. (Geol.) A doua perioadă a paleozoicului, între cambrian și silurian. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. ordovicien].

ORDOVICIÁN, -Ă adj., s. n. (din) a doua perioadă a paleozoicului. (< fr. ordovicien)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ordovicián1 (-ci-an) adj. m., pl. ordoviciéni (-ci-eni); f. ordoviciánă, pl. ordoviciéne

ordovicián adj. m. (sil. -ci-an), pl. ordoviciéni (sil. -ci-e-); f. sg. ordoviciánă, pl. ordoviciéne

Intrare: ordovician (adj.)
ordovician1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ordovician
  • ordovicianul
  • ordovicianu‑
  • ordovicia
  • ordoviciana
plural
  • ordovicieni
  • ordovicienii
  • ordoviciene
  • ordovicienele
genitiv-dativ singular
  • ordovician
  • ordovicianului
  • ordoviciene
  • ordovicienei
plural
  • ordovicieni
  • ordovicienilor
  • ordoviciene
  • ordovicienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ordovician (adj.)

  • 1. Care se referă la ordovician sau la formațiunile din această perioadă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: