7 definiții pentru ordonanțare

Explicative DEX

ORDONANȚARE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. – V. ordonanța.

ORDONANȚARE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. – V. ordonanța.

ordonanțare sf [At: DDRF / Pl: ări / E: ordonanța] 1 Emitere a unui ordin de plată. 2 (Med; îvr) Prescriere.

ORDONANȚARE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei.

ORDONANȚARE s.f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. [< ordonanța].

Ortografice DOOM

ordonanțare s. f., g.-d. art. ordonanțării; pl. ordonanțări

ordonanțare s. f., g.-d. art. ordonanțării; pl. ordonanțări

ordonanțare s. f., g.-d. art. ordonanțării; pl. ordonanțări

Intrare: ordonanțare
ordonanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ordonanțare
  • ordonanțarea
plural
  • ordonanțări
  • ordonanțările
genitiv-dativ singular
  • ordonanțări
  • ordonanțării
plural
  • ordonanțări
  • ordonanțărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ordonanțare, ordonanțărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi ordonanța DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.