13 definiții pentru orbită

ORBÍTĂ, orbite, s. f. 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbită aparentă = drumul aparent al unui astru pe bolta cerească, proiecție a drumului său real. 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular. 3. Fig. Sfera, domeniul de acțiune sau de influență. – Din fr. orbite, lat. orbita.

ORBÍTĂ, orbite, s. f. 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbită aparentă = drumul aparent proiectat pe bolta cerească pe care se deplasează un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular. 3. Fig. Sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de acțiune sau de influență. – Din fr. orbite, lat. orbita.

ORBÍTĂ, orbite, s. f. 1. Traiectoria închisă a unui corp ceresc. Orbita pămîntului. a Două stele își încrucișează orbitele în univers. BOGZA, C. O. 285. 2. Fig. Sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de influență. 3. Cavitate osoasă a craniului în care se află globul ocular. Albia uscată a torentului... apare îngrozitor de tristă și dureroasă, ca orbitele fără ochi ale unui mutilat. BOGZA, O. 210. Vorbea acum grăbit și grav și ochii lui neliniștiți îi jucau necontenit în orbite. SADOVEANU, O. VI 353. [Ochii] înotau în orbitele lor. EMINESCU, N. 34.

orbítă s. f., g.-d. art. orbítei; pl. orbíte

orbítă s. f., pl. orbíte

ORBÍTĂ s. 1. (ASTRON.) (rar) cerc, (înv. și pop.) crug. 2. (ANAT.) (pop.) găvan, scovârlie, văgăună, (înv. și reg.) melci. (~ a ochiului.)

ORBÍTĂ s.f. 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (Fig.) Sferă de activitate; sferă de influență. [< fr. orbite, cf. it. orbita].

ORBÍTĂ s. f. 1. traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron etc. ◊ drum real parcurs de un corp ceresc. 2. fiecare dintre cavitățile osoase ale craniului în care se află ochiul. 3. (fig.) sferă de activitate; zonă de influență exercitată de o persoană etc. (< fr. orbite, lat. orbita)

ORBÍTĂ ~e f. 1) Traiectorie curbă a unui corp ceresc, având drept sursă de mișcare un alt corp ceresc. 2) Cavitate osoasă în care se află globul ocular. 3) fig. Sferă de acțiune sau de influență. /<fr. orbite, lat. orbita

orbită f. 1. drum ce descrie o planetă în jurul soarelui; 2. cavitate în care e așezat ochiul.

*orbítă și (maĭ bine) órbită f., pl. e (lat. órbita, d. orbis, circumferență). Curbă pe care o descrie o planetă saŭ o cometă în prejuru soareluĭ. Cavitatea în care se află ochĭu (V. melcĭ): ochiĭ îĭ ĭeșise din orbite de spaĭmă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ORBÍTĂ s. 1. (ASTRON.) (rar) cerc, (înv. și pop.) crug. 2. (ANAT.) (pop.) găván, scovîrlíe, văgăúnă, (înv. și reg.) melci. (~ a ochiului.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a intra pe orbită expr. (intl.) a fi în formă, a acționa cu succes.

Intrare: orbită
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orbi orbita
plural orbite orbitele
genitiv-dativ singular orbite orbitei
plural orbite orbitelor
vocativ singular
plural

orbită

  • 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil, un electron.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Drumul real parcurs de un astru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Orbita Pământului.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • Două stele își încrucișează orbitele în univers. BOGZA, C. O. 285.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Traiectorie curbă a unui corp ceresc, având drept sursă de mișcare un alt corp ceresc.
        surse: NODEX
    • 1.2. Orbită aparentă = drumul aparent al unui astru pe bolta cerească, proiecție a drumului său real.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Albia uscată a torentului... apare îngrozitor de tristă și dureroasă, ca orbitele fără ochi ale unui mutilat. BOGZA, O. 210.
      surse: DLRLC
    • Vorbea acum grăbit și grav și ochii lui neliniștiți îi jucau necontenit în orbite. SADOVEANU, O. VI 353.
      surse: DLRLC
    • [Ochii] înotau în orbitele lor. EMINESCU, N. 34.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Sfera, domeniul de acțiune sau de influență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: