4 definiții pentru orant (adj.)
Explicative DEX
orant, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr orant, it orante, lat orans, -ntis] (Liv) 1 a Care se roagă. 2 sm Efigie funerară reprezentând persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune.
ORANT, -Ă adj. (Liv.) Care se roagă, rugător. // s.m. Efigie funerară reprezentînd persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune. [Cf. fr. orant, it. orante < lat. orans – rugător].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORANT, -Ă I. adj., s. m. (cel) care se roagă, rugător. II. s. m. efigie funerară reprezentând persoana (îngropată) în genunchi. (< fr. orant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
orant s. m., adj. m., pl. oranți; f. sg. orantă, pl. orante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: orant (adj.)
orant2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
orant, orantăadjectiv
- 1. Care se roagă. DNsinonime: rugător
etimologie:
- orant DN