opțiuni
  • info

5 definiții pentru orant (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orant, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr orant, it orante, lat orans, -ntis] (Liv) 1 a Care se roagă. 2 sm Efigie funerară reprezentând persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune.

ORANT, -Ă adj. (Liv.) Care se roagă, rugător. // s.m. Efigie funerară reprezentînd persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune. [Cf. fr. orant, it. orante < lat. orans – rugător].

ORANT, -Ă I. adj., s. m. (cel) care se roagă, rugător. II. s. m. efigie funerară reprezentând persoana (îngropată) în genunchi. (< fr. orant)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orant s. m., adj. m., pl. oranți; f. sg. orantă, pl. orante

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

orant, -ă, oranți, -te s. m. și f. (În pictură) Personaj cu brațele ridicate în lături în semn de rugăciune, procedeu folosit în mod obișnuit în pictura paleocreștină din catacombe, unde simboliza sufletele defuncților, apoi în pictura de tradiție bizantină (de ex. „Maica Domnului orantă”, zisă și „Vlahernitissa”, pictat de obicei pe bolta pronaosului). – Di fr. orant, lat. orans, -ntis.

Intrare: orant (s.m.)
orant1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orant
  • orantul
  • orantu‑
plural
  • oranți
  • oranții
genitiv-dativ singular
  • orant
  • orantului
plural
  • oranți
  • oranților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orant, oranțisubstantiv masculin

  • 1. Efigie funerară reprezentând persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.