9 definiții pentru orac (interj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÁC interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. – Onomatopee.

ORÁC interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. – Onomatopee.

orac [At: PĂSCULESCU, L. P. 228 / V: (reg) oracaca i / E: fo] 1 i (Reg; are) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. 2 i (Pex) Cuvânt care imită plânsul copilului mic. 3 sn Orăcăit (1).

ORÁC interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita orăcăitul broaștelor). /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orác interj. – Imită vocea broaștei. Creație expresivă, cf. oac.Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s. n. (a scoate sunetul broaștei); orăcăială, s. f. (orăcăit).

Intrare: orac (interj.)
orac2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • orac
  • ora
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orac (interj.)

etimologie: