11 definiții pentru or (conj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OR1 conj. Dar, însă. ♦ Deci, așadar. – Din fr. or.

OR1 conj. Dar, însă. ♦ Deci, așadar. – Din fr. or.

OR1 conj. (Franțuzism) Dar, însă, deci.

OR1 conj. dar, însă. ◊ deci, așadar. (< fr. or)

OR conj. livr. 1) (exprimă un raport adversativ și leagă propoziții sau fraze) Însă; dar. 2) (exprimă un raport concluziv și leagă propoziții și fraze) Deci; așadar. /<fr. or

2) *or adv. (fr. or, d. lat. ad horam, pînă la ora [prezentă], ca pv. aora și sp. ahora, acum, la fel cu ngr. tóra, acuma, d. óra, oră). Barb. îld. decĭ, dar, ĭar, și. De ex.: 1. or quant à mon ancêtre (Ronsard), ĭar cît despre strămoșu meŭ. 2. Acest cuvînt se raportă la ceĭ ce eraŭ acolo: ĭar (decĭ, dar, și, fr. or) eŭ, nefiind acolo, n’am de ce să mă supăr. 3. Lupu îl acuza pe mel că l-a insultat anu trecut: ĭar saŭ dar (fr. or) anu trecut el nicĭ nu era născut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OR conj. v. așadar, dar, deci.

or conj. v. AȘADAR. DAR. DECI.

Intrare: or (conj.)
or3 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
Surse flexiune: DOR
  • or

or (conj.)

etimologie: