or¹ c [At: ALEXI, W. / E: fr or] 1 Dar. 2 Deci.

OR¹ conj. (Franțuzism) Dar, însă, deci.

OR¹ conj. dar, însă. ◊ deci, așadar. (< fr. or)

OR conj. livr. 1) (exprimă un raport adversativ și leagă propoziții sau fraze) Însă; dar. 2) (exprimă un raport concluziv și leagă propoziții și fraze) Deci; așadar. /<fr. or

2) *or adv. (fr. or, d. lat. ad horam, pînă la ora [prezentă], ca pv. aora și sp. ahora, acum, la fel cu ngr. tóra, acuma, d. óra, oră). Barb. îld. decĭ, dar, ĭar, și. De ex.: 1. or quant à mon ancêtre (Ronsard), ĭar cît despre strămoșu meŭ. 2. Acest cuvînt se raportă la ceĭ ce eraŭ acolo: ĭar (decĭ, dar, și, fr. or) eŭ, nefiind acolo, n’am de ce să mă supăr. 3. Lupu îl acuza pe mel că l-a insultat anu trecut: ĭar saŭ dar (fr. or) anu trecut el nicĭ nu era născut.

3) or conj. Fals îld. orĭ.

!or (așadar; însă) (livr.) conjcț. (Hotărârea a fost publicată; or, ea trebuie aplicată. A perorat mult. Or, nu avea dreptate.)

or (însă) conjcț.

or (însă) conjcț.

or («însă»)

OR conj. v. așadar, dar, deci.

or conj. v. AȘADAR. DAR. DECI.