15 definiții pentru orăstică orăștică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orăsti sf [At: DDRF / V: (reg) ~ăști / Pl: ~ici / E: nct] 1-2 Plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, care devin albastre Si: linte-neagră, mazăre-pădureață, mălurici, măzăriche-neagră, măzărichea-cucului, pupezele (Orobus niger și Orobus vernus).

ORĂSTÍCĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștícă s. f.] – Et. nec.

ORĂSTÍCĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștícă s. f.] – Et. nec.

ORĂSTÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre (Orbus niger); măzăriche-neagră, mălurici, pupezele.

ORĂSTÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze penate și cu fructele păstăi, care crește prin pădurile de stejar și de carpen; măzăriche-neagră. /Orig. nec.

orăstică f. plantă din fam. leguminoaselor, devine neagră când se usucă (Orobus niger). [Cf. ristic].

orăști sf vz orăstică

ORĂȘTÍCĂ s. f. v. orăstică.

ORĂȘTÍCĂ s. f. v. orăstică.

oráșniță și oréșniță f., pl. e, și orăstică f., pl. icĭ și ele (rudă cu bg. orieh, nucă, orĭešak, nucet, orĭeško, alună; rus. orieh, alună, orĭesĭna, alun, orĭešnik, aluniș, orĭ cu rut. horóh, dim. horošók, mazăre. P. orăstică, cp. cu ristic). Un gen de plante leguminoase papilionacee dintre care o varietate are o rizomă care, la punctele de ramificațiune, face niște tubércule comestibile marĭ cît alunele (órobus [saŭ láthyrus] niger, tuberosus ș. a.). – Se numește și bobușor, fasolică, măzăriche și pupăză. V. alunele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orăstícă s. f., g.-d. art. orăstícii; pl. orăstíci

orăstícă s. f., g.-d. art. orăstícii; pl. orăstíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORĂSTÍCĂ s. v. mălurici.

ORĂSTÍCĂ s. (BOT.; Orobus sau Lathyrus niger) (reg.) mălurici (pl.), pupăgioară, pupezele (pl.), pupezoi, linte-neagră, mazăre-pădureață, măzărichea-cucului, măzăriche-neagră.

ORĂSTI s. (BOT; Orobus sau Lathyrus niger) (reg.) mălurici (pl.), pupăgioară, pupezele (pl.), pupezoi, linte-neagră, mazăre-pădureață, măzărichea-cucului, măzăriche-neagră.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orăstícă (orăstíci), s. f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăștină, orășniță, oreșniță. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin).

Intrare: orăstică
orăstică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orăsti
  • orăstica
plural
  • orăstici
  • orăsticile
genitiv-dativ singular
  • orăstici
  • orăsticii
plural
  • orăstici
  • orăsticilor
vocativ singular
plural
orăștică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orăști
  • orăștica
plural
  • orăștici
  • orășticile
genitiv-dativ singular
  • orăștici
  • orășticii
plural
  • orăștici
  • orășticilor
vocativ singular
plural

orăstică Lathyrus orobus orăștică

  • 1. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre (Lathyrus niger și vernus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mălurici măzăriche-neagră pupezea

etimologie: