11 definiții pentru orășel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orășel sn [At: GOLESCU, Î. 12 / V: (înv) oroș~ / Pl: ~e / E: oraș + -el] 1-2 (Șhp) Oraș (1) (mic) Si: (pop) orășior (1-2), (rar) orășuț (1-2).

ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. – Oraș + suf. -el.

ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. – Oraș + suf. -el.

ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. Existența lor se arăta însă și mai avară ca în orășelul de provincie. C. PETRESCU, C. V. 95. Acum s-a ridicat un orășel, cu grădini, oteluri și băi, în mijlocul acestei cîmpii nisipoase. VLAHUȚĂ, O. A. II 124. O să fac din orășelul acesta un ermitagiu de odihnă și de plăcere. NEGRUZZI, S. I 309.

ORĂȘÉL ~e n. (diminutiv de la oraș) Localitate de tip orășenesc. ~ studențesc. /oraș + suf. ~el

orășel m. oraș mic, comună urbană.

orășél n., pl. e (d. oraș). Oraș mic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orășél s. n., pl. orășéle

orășél s. n., pl. orășéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORĂȘÉL s. târg. (Un ~ de provincie.)

ORĂȘEL s. tîrg. (Un ~ de provincie.)

Intrare: orășel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orășel
  • orășelul
  • orășelu‑
plural
  • orășele
  • orășelele
genitiv-dativ singular
  • orășel
  • orășelului
plural
  • orășele
  • orășelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orășel

  • 1. Diminutiv al lui oraș; oraș mic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târg 3 exemple
    exemple
    • Existența lor se arăta însă și mai avară ca în orășelul de provincie. C. PETRESCU, C. V. 95.
      surse: DLRLC
    • Acum s-a ridicat un orășel, cu grădini, oteluri și băi, în mijlocul acestei cîmpii nisipoase. VLAHUȚĂ, O. A. II 124.
      surse: DLRLC
    • O să fac din orășelul acesta un ermitagiu de odihnă și de plăcere. NEGRUZZI, S. I 309.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Oraș + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09