6 definiții pentru orânduitor (s.m.) orânduitoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.

orânduitor, ~oare smf [At: LB / V: (iuz) ~riu sm / Pl: ~i, ~oare / E: orândui + -tor] (Înv) Organizator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!orânduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. orânduitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: orânduitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorul
  • orânduitoru‑
plural
  • orânduitori
  • orânduitorii
genitiv-dativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorului
plural
  • orânduitori
  • orânduitorilor
vocativ singular
  • orânduitorule
plural
  • orânduitorilor
orânduitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orânduitor, -oare (persoană) orânduitoare orânduitoriu

etimologie:

  • Orândui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09