9 definiții pentru opăritură
Explicative DEX
OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură.
OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
opăritură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: opărit + -tură] 1 Opărire (1). 2 Parte opărită (1) a pielii. 3 (Reg) Paie tocate mărunt, amestecate cu pleavă și opărite, care se întrebuințează pentru hrana vitelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPĂRITURĂ (pl. -turi) sf. Opăreală: ne mai putînd suferi opăriturile, odată ieși de sub pat (ISP.) [O p ă r i].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte a pielii cu o asemenea iritație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPĂRITURĂ ~i f. Loc unde este opărită pielea. /a (se) opări + suf. ~tură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
opăritură s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
opăritură s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
opăritură s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
OPĂRITURĂ s. f. 1. Opărire (2); partea opărită a pielii. cf. polizu, ddrf, tdrg. Femeia cu copilul opărit îi pune la opăritură lut frămîntat cu sare ca să scoată focul. șez. ui, 176. Lîna broaștelor... se întrebuințează de babe contra opăriturilor, ib. xv, 52. 2. (Regional) Paie tocate mărunt, amestecate cu pleavă și opărite, care se întrebuințează pentru hrana vitelor (Drăceni – Fălticeni). cf. a vi 10. – pl.: opărituri. – Opări + suf. -tură.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de DenisH
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
opăritură, opăriturisubstantiv feminin
etimologie:
- Opări + -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.