opțiuni
  • info

12 definiții pentru opuscul

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPUSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum.

OPUSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum.

opuscul sn [At: POENARU, Î. VI / A și: opuscul l Pl: ~e / E: fr opuscule, lat opusculum] 1-2 Scriere (științifică sau) literară de proporții reduse. 3 (Prt) Operă lipsită de importanță.

OPUSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. Opuscule cu pagini încărcate de calcule Subtile. CAMIL PETRESCU, V. 7. Fructul acestei colaborări intelectuale fu publicarea însemnatului opuscul gramatical și ortografic al «Elementelor» în 1780. IORGA, E. II 201.

OPUSCUL s.n. Scriere (științifică, literară) de dimensiuni mici. [Pl. -le, (s.m.) -li. / cf. fr. opuscule, lat. opusculum].

OPUSCUL s. n. scriere științifică sau literară de dimensiuni mici. (< fr. opuscule, lat. opusculum)

OPUSCUL ~e n. rar Publicație (științifică sau literară) de proporții reduse; broșură. /<fr. opuscule, lat. opusculum

opuscul n. operă mică de știință sau de literatură.

*opúscul n., pl. e (lat. opúsculum, dim. d. opus. V. op). Cărticică științifică saŭ literară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

opuscul s. n., pl. opuscule

opuscul s. n., pl. opuscule

opuscul s. n., pl. opuscule

opuscul

Intrare: opuscul
opuscul1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opuscul
  • opusculul
  • opusculu‑
plural
  • opuscule
  • opusculele
genitiv-dativ singular
  • opuscul
  • opusculului
plural
  • opuscule
  • opusculelor
vocativ singular —
plural —
opuscul2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opuscul
  • opusculul
  • opusculu‑
plural
  • opusculi
  • opusculii
genitiv-dativ singular
  • opuscul
  • opusculului
plural
  • opusculi
  • opusculilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opuscul, opusculesubstantiv neutru

  • 1. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: broșură
    • format_quote Opuscule cu pagini încărcate de calcule Subtile. CAMIL PETRESCU, V. 7. DLRLC
    • format_quote Fructul acestei colaborări intelectuale fu publicarea însemnatului opuscul gramatical și ortografic al «Elementelor» în 1780. IORGA, E. II 201. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.