11 definiții pentru opuscul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum.

OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum.

opuscul sn [At: POENARU, Î. VI / A și: opuscul l Pl: ~e / E: fr opuscule, lat opusculum] 1-2 Scriere (științifică sau) literară de proporții reduse. 3 (Prt) Operă lipsită de importanță.

OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. Opuscule cu pagini încărcate de calcule Subtile. CAMIL PETRESCU, V. 7. Fructul acestei colaborări intelectuale fu publicarea însemnatului opuscul gramatical și ortografic al «Elementelor» în 1780. IORGA, E. II 201.

OPÚSCUL s.n. Scriere (științifică, literară) de dimensiuni mici. [Pl. -le, (s.m.) -li. / cf. fr. opuscule, lat. opusculum].

OPÚSCUL s. n. scriere științifică sau literară de dimensiuni mici. (< fr. opuscule, lat. opusculum)

OPÚSCUL ~e n. rar Publicație (științifică sau literară) de proporții reduse; broșură. /<fr. opuscule, lat. opusculum

opuscul n. operă mică de știință sau de literatură.

*opúscul n., pl. e (lat. opúsculum, dim. d. opus. V. op). Cărticică științifică saŭ literară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: opuscul
opuscul1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opuscul
  • opusculul
  • opusculu‑
plural
  • opuscule
  • opusculele
genitiv-dativ singular
  • opuscul
  • opusculului
plural
  • opuscule
  • opusculelor
vocativ singular
plural
opuscul2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opuscul
  • opusculul
  • opusculu‑
plural
  • opusculi
  • opusculii
genitiv-dativ singular
  • opuscul
  • opusculului
plural
  • opusculi
  • opusculilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opuscul

  • 1. Scriere științifică sau literară de proporții reduse.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: broșură attach_file 2 exemple
    exemple
    • Opuscule cu pagini încărcate de calcule Subtile. CAMIL PETRESCU, V. 7.
      surse: DLRLC
    • Fructul acestei colaborări intelectuale fu publicarea însemnatului opuscul gramatical și ortografic al «Elementelor» în 1780. IORGA, E. II 201.
      surse: DLRLC

etimologie: