5 definiții pentru oprit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPRIT1 s. n. Oprire. – V. opri.

OPRIT1 s. n. Oprire. – V. opri.

oprit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 224r/15 / E: opri] 1-4 Oprire (1-2, 5-6). 5 (Înv) Arestare. 6 (Înv) Stăvilire. 7 (Înv) Severitate. 8 Interzicere. 9 (Îvr) Autostăpânire. 10 (Îvr) Iertare. 10 (Îvr) Eliberare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: oprit (s.n.)
  • silabație: o-prit info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oprit
  • opritul
  • opritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oprit
  • opritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opritsubstantiv neutru

  • 1. Oprire. DEX '09 DEX '98
    sinonime: oprire
etimologie:
  • vezi opri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.