6 definiții pentru operat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPERÁT1, operate, s. n. (Livr.) Lucrare, operă1, scriere. – Din lat. operatus.

operat1 sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 562 / Pl: ~e / E: lat operatus] (Ltm) Scriere.

OPERÁT1, operate, s. n. (Latinism) Lucrare, operă1, scriere. – Din lat. operatus.

OPERÁT, -Ă adj. Căruia i s-a făcut o operație (2). // s.n. (Liv.) Lucrare, operă, acțiune, comportament. // s.m. și f. Persoană care a fost supusă unei intervenții chirurgicale. [< opera].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

operát2 (livr.) s. n., pl. operáte

operát (operă) s. n., pl. operáte

Intrare: operat (s.n.)
operat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operat
  • operatul
  • operatu‑
plural
  • operate
  • operatele
genitiv-dativ singular
  • operat
  • operatului
plural
  • operate
  • operatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

operat (s.n.)

etimologie: