30 de definiții pentru opaiț văpaiț opaieț opaiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPÁIȚ, opaițe, s. n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iț.Var.: opáieț s. n., opáiță s. f.] – Cf. sl. opajecĭ, rom. văpaie.

OPÁIȚ, opaițe, s. n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iț.Var.: opáieț s. n., opáiță s. f.] – Cf. sl. opajecĭ, rom. văpaie.

opa sn [At: ANON. CAR. / P: ~paiț / V: (reg) hopaieț, ho~, hopaiță sf io~, iopaiță sf, ~ieț, ~ță sf, opăiț, opăiță sf văp~, văpaiță sf, văpă / A și: (reg) opaiț / Pl: ~e (pop) ~uri, (rar) (2) ~i / E: ns cf văpaie, slv опаѥцъ] 1 Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură Si: (pop) poponeț, văpaie, (reg) meci. 2 (Reg) Vălug. 3 (Reg) Lampă de mână care arde cu ulei de rapiță. 4 (Reg) Petrol lampant. 5 (Reg) Clacă. 6 (Trs; Ban) Obicei de a aprinde focuri în ziua care marchează începutul postului. 7 (Îf opaiță) Plantă erbacee cu tulpină păroasă, cu frunzele ovale și cu florile albe (Melandryum nemorale). 8 Plantă erbacee cu tulpina și frunzele păroase, cu florile albe sau, rar, trandafirii, care se deschid seara răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense).

OPÁIȚ, opaițe, s. n. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. În întunerec, flacăra înecată de fum a opaițului abia tremura un sîmbure de lumină cețoasă. C. PETRESCU, S. 34. Focul e-nvelit pe vatră Iar opaițele-au murit. COȘBUC, P. I 48. Pe capătu-unei laiți Lumina, cu mucul negru într-un hîrb, un roș opaiț. EMINESCU, O. I 84. – Pronunțat: -pa-iț. - Variante: opáieț (CREANGĂ, P. 6) s. n., opáiță (SADOVEANU, B. 102) s. f.

OPÁIȚ ~e n. 1) Lampă primitivă constând dintr-un fitil, introdus într-un vas umplut cu ulei sau cu untură; poponeț. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, păroasă, ramificată, cu frunze opuse și flori albe sau trandafirii. [Sil. -pa-iț] /<sl. opajeci

opaiț n. 1. hârb cu seu și muc ce servă de lampă la țară: colibă în care ardea un opaiț în ciob ISP.; 2. fachie. [Slav. OPAĬEȚĬ].

opáiț n., pl. e (vest, est) și opáiță (est) f., pl. e (vsl. opaĭecĭ, opaiță, d. opanica, lighean, cupă, panica, cupă; bg. sîrb. panica, strachină, gamelă. Pare înrudit cu vgerm. panna, phannâ, ngerm. pfanne, mlat. panna d. vlat. pátina, tigaĭe). Hîrb orĭ strachină în care s’a pus seŭ și un fitil și care se maĭ întrebuințează și azĭ în loc de lampă pin satele izolate orĭ sărace. Fachie. – (Opaiță). O plantă cariofilee (numită și opaițel, m., pl. ) cu florĭ albe (și rar roșiatice) care se deschid seara (și de aceĭa-ĭ și zice opaiță!) și răspîndesc un miros plăcut și cu fructu capsular cu dințĭ proeminențĭ (melándryum praténse orĭ lýchnis vespertina saŭ dióica). – Și văpaiț (Olt.). V. șterț.

OPÁIEȚ s. n. v. opaiț.

OPÁIȚĂ s. f. v. opaiț.

văpa sn vz văpaiță

văpăiț sn vz văpaiță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe

opáiț s. n. (sil. -pa-iț), pl. opáițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPÁIȚ s. (pop.) poponeț, văpaie, văpaiță, (reg.) șterț, (Transilv. și Maram.) meci, (prin Olt., Transilv. și Mold.) sfeșnic. (Odaie luminată de un ~.)

OPA s. (pop.) poponeț, văpaie, văpaiță, (reg.) șterț, (Transilv. și Maram.) meci, (prin Olt., Transilv. și Mold.) sfeșnic. (Odaie luminată de un ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

opáiț (opáițe), s. n. – Lămpiță, candelă. – Var. opaeț, opaiță. Sl. opjaeci (Cihac, II, 229).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

opáiț, opaițe, s.n. – 1. Lampă improvizată. 2. Petrol lampant (în Berbești, Oncești, Vișeu, Moisei); dohot, naft, hopâc (ALRRM, 1971: 330). – Cf. sl. opajecǐ (Scriban, Șăineanu, DEX).

opáiț, -e, s.n. – Petrol lampant (în Berbești, Oncești, Vișeu, Moisei); dohot, naft, hopâc (ALR 1971: 330). – Din sl. opjaecǐ (Cihac cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

opáiț, opaițe și (pop.) opaițuri s. n. 1. Lampă mică primitivă care arde cu ajutorul unui fitil introdus într-un vas mic, umplut cu seu, ulei sau untură. 2. (Reg.) Obiceiul de a aprinde focuri în ziua de început a lăsatului-secului. [Var.: opáieț, văpáiț s. n., opăíță, văpăíță s. f.] – Din sl. opaieț, cf. văpaie.

OPÁIȚĂ (< opaiț) s. f. Gen de plante erbacee, din familia cariofilaceelor, având peste 100 de specii, răspândite în ambele emisfere pământești (Melandryum). Unele specii sunt decorative, cu flori plăcut mirositoare (ex. M. pratense), altele furajere (M. nemorale). ◊ Opaița Munților Rodnei = plantă erbacee din familia cariofilacee, cu flori albe, endemism local întâlnit numai în acești munți (Lychnis nivalis sau, după alți autori, Silene nivalis); specie ocrotită prin lege.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

opaiț, opaițe s. n. bec; lustră; veioză.

Intrare: opaiț
  • silabație: o-pa-iț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opa
  • opaițul
  • opaițu‑
plural
  • opaițe
  • opaițele
genitiv-dativ singular
  • opa
  • opaițului
plural
  • opaițe
  • opaițelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văpa
  • văpaițul
  • văpaițu‑
plural
  • văpaițe
  • văpaițele
genitiv-dativ singular
  • văpa
  • văpaițului
plural
  • văpaițe
  • văpaițelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opaieț
  • opaiețul
  • opaiețu‑
plural
  • opaiețe
  • opaiețele
genitiv-dativ singular
  • opaieț
  • opaiețului
plural
  • opaiețe
  • opaiețelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opaiță
  • opaița
plural
  • opaițe
  • opaițele
genitiv-dativ singular
  • opaițe
  • opaiței
plural
  • opaițe
  • opaițelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opaiț văpaiț opaieț opaiță

  • 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: opăicior 3 exemple
    exemple
    • În întunerec, flacăra înecată de fum a opaițului abia tremura un sîmbure de lumină cețoasă. C. PETRESCU, S. 34.
      surse: DLRLC
    • Focul e-nvelit pe vatră Iar opaițele-au murit. COȘBUC, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Pe capătu-unei laiți Lumina, cu mucul negru într-un hîrb, un roș opaiț. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: