9 definiții pentru opăritură

Explicative DEX

OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură.

OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură.

opăritu sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: opărit + -tură] 1 Opărire (1). 2 Parte opărită (1) a pielii. 3 (Reg) Paie tocate mărunt, amestecate cu pleavă și opărite, care se întrebuințează pentru hrana vitelor.

OPĂRITU (pl. -turi) sf. Opăreală: ne mai putînd suferi opăriturile, odată ieși de sub pat (ISP.) [O p ă r i].

OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte a pielii cu o asemenea iritație.

OPĂRITURĂ ~i f. Loc unde este opărită pielea. /a (se) opări + suf. ~tură

Ortografice DOOM

opăritu s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri

opăritu s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri

opăritu s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri

Tezaur

OPĂRITU s. f. 1. Opărire (2); partea opărită a pielii. cf. polizu, ddrf, tdrg. Femeia cu copilul opărit îi pune la opăritură lut frămîntat cu sare ca să scoată focul. șez. ui, 176. Lîna broaștelor... se întrebuințează de babe contra opăriturilor, ib. xv, 52. 2. (Regional) Paie tocate mărunt, amestecate cu pleavă și opărite, care se întrebuințează pentru hrana vitelor (Drăceni – Fălticeni). cf. a vi 10. – pl.: opărituri.Opări + suf. -tură.

Intrare: opăritură
opăritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opăritu
  • opăritura
plural
  • opărituri
  • opăriturile
genitiv-dativ singular
  • opărituri
  • opăriturii
plural
  • opărituri
  • opăriturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opăritu, opăriturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Opări + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.