ONDULATOR², -OARE adj. (Rar) 1. De forma valurilor; ondulat. Cf. barcianu, alexi, w. 2. Care se leagănă ca valurile; unduitor, văluros. Cf. ondula (1). Ce înțeles să mai dau acestei întîlniri..., ce făgăduințe să mai cer acestei zile de iulie, acestor munți neclintiți, acestor livezi ondulătoare?... galaction, o. 347. – PI.: ondulatori, -oare. – Și: ondulator, -oare, undulator, -oare (babcianu, alexi, w.) adj. – Ondula + suf. -tor, după fr. ondulatoire.