14 definiții pentru omnibuz omnibus (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMNIBÚZ, omnibuze, s. n. 1. (Înv.) Un fel de trăsură asemănătoare cu diligența, care servea pentru transportul în comun al călătorilor, pe rute fixe. 2. Autobuz (cu etaj) pentru transportul în comun al călătorilor, folosit pe un anumit itinerar în interiorul unei localități sau între două localități apropiate. [Pl. și: omnibuzuri] – Din fr., it. omnibus.

OMNIBÚZ, omnibuze, s. n. 1. (Înv.) Un fel de trăsură asemănătoare cu diligența, care servea pentru transportul în comun al călătorilor, pe rute fixe. 2. Autobuz (cu etaj) pentru transportul în comun al călătorilor, folosit pe un anumit itinerar în interiorul unei localități sau între două localități apropiate. [Pl. și: omnibuzuri] – Din fr., it. omnibus.

omnibuz sn [At: CR (1829) 4251/12 / V: (rar) onibus / S și: ~us / Pl: ~e și ~uri / E: fr omnibus, it omnibus] 1 (Înv) Trăsură asemănătoare cu diligența, care servea pentru transportul în comun pe rute fixe. 2-3 Autobuz (cu etaj).

OMNIBÚZ s.n. Vehicul cu etaj pentru transportul în comun al călătorilor. [Var. omnibus s.n. / < fr. (voiture) omnibus, cf. lat. omnibus – pentru toți].

OMNIBÚZ s. n. autobuz (cu etaj), pentru transportul în comun. (< fr., it. omnibus)

OMNIBÚZ ~e n. 1) Autobuz intraurban sau interurban cu etaj, având o rută fixă. 2) Trăsură cu multe locuri folosită, în trecut, pentru transportul în comun al călătorilor pe un traseu fix. /<fr., it. omnibus

OMNIBÚS, omnibuse și (învechit) omnibusuri, s. n. Vehicul pentru transportul în comun al călătorilor, folosit în unele țări în interiorul orașelor sau între două localități apropiate, cu itinerar determinat. ♦ (Învechit) Un fel de trăsură cu mai multe locuri, asemănătoare cu diligența, care servea altădată în unele orașe mari la transportul în comun al călătorilor. Vapoarele se urmează regulat cu omnibusurile. NEGRUZZI, S. I 325.

OMNIBÚS s.n. v. omnibuz.

omnibus n. trăsură mare publică ce străbate un oraș în direcțiuni anumite.

ómnibus n., pl. e și urĭ (lat. omnibus, „tuturor, pentru toțĭ”, nume aplicat de Englezu Shillibeer, care a inventat la Londra acest fel de trăsurĭ). Trăsură publică închisă (de ordinar, cu geamurĭ) în care încap maĭ mulțĭ oamenĭ (10-15) și care face curse pin orașele marĭ saŭ de la o localitate la alta. V. tramcar, tranvaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omnibúz (înv.) s. n., pl. omnibúze

omnibúz s. n., pl. omnibúze

omnibus, pl. omnibuze[1]

  1. Probabil greșeală de tipar, întrucât în același dicționar sunt autobus, ~buse; troleibus, ~buse, iar la cap. II – FONETICA ȘI PROBLEMELE ORTOGRAFIEI – Consoanele – § 78 – se atrage atenția asupra scrierii corecte cu s, nu cu z. — Ladislau Strifler
Intrare: omnibuz
omnibuz1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnibuz
  • omnibuzul
  • omnibuzu‑
plural
  • omnibuze
  • omnibuzele
genitiv-dativ singular
  • omnibuz
  • omnibuzului
plural
  • omnibuze
  • omnibuzelor
vocativ singular
plural
omnibuz2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnibuz
  • omnibuzul
  • omnibuzu‑
plural
  • omnibuzuri
  • omnibuzurile
genitiv-dativ singular
  • omnibuz
  • omnibuzului
plural
  • omnibuzuri
  • omnibuzurilor
vocativ singular
plural
omnibus2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnibus
  • omnibusul
  • omnibusu‑
plural
  • omnibusuri
  • omnibusurile
genitiv-dativ singular
  • omnibus
  • omnibusului
plural
  • omnibusuri
  • omnibusurilor
vocativ singular
plural
omnibus1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnibus
  • omnibusul
  • omnibusu‑
plural
  • omnibuse
  • omnibusele
genitiv-dativ singular
  • omnibus
  • omnibusului
plural
  • omnibuse
  • omnibuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omnibuz omnibus (2)

  • 1. învechit Un fel de trăsură asemănătoare cu diligența, care servea pentru transportul în comun al călătorilor, pe rute fixe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vapoarele se urmează regulat cu omnibusurile. NEGRUZZI, S. I 325.
      surse: DLRLC
  • 2. Autobuz (cu etaj) pentru transportul în comun al călătorilor, folosit pe un anumit itinerar în interiorul unei localități sau între două localități apropiate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: