12 definiții pentru olfacție olfacțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLFÁCȚIE, olfacții, s. f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacțiúne s. f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.

OLFÁCȚIE, olfacții, s. f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacțiúne s. f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.

olfacție sf [At: BIANU, D. S. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr olfaction, lat olfactio, -onis] (Liv) Simț al mirosului.

OLFÁCȚIE s.f. (Liv.) Simțul mirosului, miros; mirosire. [Var. olfacțiune s.f. / < fr. olfaction, lat. olfactio].

OLFÁCȚIE s. f. simțul mirosului. (< fr. olfaction, lat. olfactio)

OLFÁCȚIE ~i f. Simț al mirosului. /<fr. olfaction, lat. olfactio, ~onis

OLFACȚIÚNE s. f. v. olfacție.

OLFACȚIÚNE s. f. v. olfacție.

olfacțiune sf vz olfacție

OLFACȚIÚNE s.f. v. olfacție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

olfácție (-ți-e) s. f., art. olfácția (-ți-a), g.-d. art. olfácției; pl. olfácții, art. olfácțiile (-ți-i-)

olfácție s. f. (sil. -ți-e), art. olfácția (sil. -ți-a), g.-d. art. olfácței; pl. olfácții, art. olfácțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: olfacție
olfacție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olfacție
  • olfacția
plural
  • olfacții
  • olfacțiile
genitiv-dativ singular
  • olfacții
  • olfacției
plural
  • olfacții
  • olfacțiilor
vocativ singular
plural
olfacțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olfacțiune
  • olfacțiunea
plural
  • olfacțiuni
  • olfacțiunile
genitiv-dativ singular
  • olfacțiuni
  • olfacțiunii
plural
  • olfacțiuni
  • olfacțiunilor
vocativ singular
plural

olfacție olfacțiune

etimologie: