OLANDEZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

olandez, ~ă [At: IST. AM. 74²/11 / S și: (rar) olandes / Pl: ~i, ~e / E: Olanda] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Olandei sau) este originară de acolo Si: (reg) olendrean (1-2), (îvr) oland (1-4). 5 smp Popor care locuiește în Olanda. 6-7 a Care aparține (Olandei sau) olandezilor Si: (îvr) olandic (1-2), olăndesc (1-2). 8-9 a Privitor (la Olanda sau) la olandezi Si: (îvr) olandic (8-9). 10 a Originar din Olanda. 11 sf Limbă vorbită de olandezi (1-2). 12-13 sm, a (Înv; îs) Galben ~ (Monedă) olandeză. 14 sm Specie de porumbel nedefinită mai îndeaproape. 15 sf Figură de patinaj.

OLANDEZ, -Ă, olandezi, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau populației ei, privitor la Olanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba olandeză. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci creată în Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

OLANDEZ², -Ă, olandezi,-e, s. m. și f.Persoană care face parte dinpopulația de bază a Olandei.

OLANDEZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Olanda. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. (< fr. hollandais, it. olandese)

olandez adj. m., s. m., pl. olandezi; adj. f., (persoană) s. f. olandeză, pl. olandeze

olandez adj. m., s. m., pl. olandezi; adj. f., s. f. olandeză, pl. olandeze

olandez s. m., adj. m., pl. olandezi; f. sg. olandeză, g.-d. art. olandezei, pl. olandeze

Olandez, -ză; -zi, -ze sb.

OLANDEZ s., adj. (rar) neerlandez. (Lalele ~.)

OLANDEZ s., adj. (rar) neerlandez. (Lalele ~.)

OLANDÉZ, -Ă (< n. pr. Olanda) subst., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune în Olanda. Mai trăiesc în S.U.A., Canada, Indonezia ș.a. De religie creștină (protestanți, catolici etc.). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Olanda. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor, privitor la Olanda sau la olandezi. ◊ Artă o. = artă dezvoltată pe teritoriul Olandei; ea și-a definit un drum propriu, cu caracter de școală, desprinzându-se de arta flamandă, la începutul sec. 17, o dată cu formarea republicilor independente a Provinciilor Unite. În arhitectură se impun preferințele pentru construcții civile, cei mai cunoscuți maeștrii find Lievens de Key (Hala de carne din Haarlem) și J. van Campen, care realizează modelul de arhitectură municipală (primăria din Amsterdam, azi Muzeul Regal); Hendrik de Keyser creează la Amsterdam „Noorder kerk”, care devine tipul preferat de biserică reformată de plan central. În sculptură, operele mai însemnate sunt monumentele funerare, cu forme severe (mormântul lui Wilhelm I de Orania, Taciturnul, de H. de Keyser). Pictura atinge apogeul în sec. 17 și se manifestă în diversele genuri, aproape fiecare oraș având o școală proprie. Portretul individual și de grup cunoaște o remarcabilă dezvoltare (Frans Hals), ca și scenele de interior, cu structuri spațiale intime și efecte de lumină calme (Vermeer, P. de Hooch, G. Terborch etc.), pictura de gen (A. van Ostade, J. Steen), natura moartă (P. Claesz van Haarlem), peisajul evocând aspecte din natura Olandei (J. van Ruysdael, M. Hobbema, J. van Goyen, A. Cuyp). Cea mai puternică personalitate a a.o. din sec. 17 este Rembrandt. Tot acum cunosc o mare dezvoltare gravura (H.P. Seghers, Rembrandt) și artele decorative (tapiseria și faianța de Delft). O nouă perioadă de înflorire artistică se conturează în sec. 19 prin operele lui J.B. Jongking, J. Israëls și, în special, Van Gogh. Sec. 20 este marcat de gruparea De Stijl însuflețită de P. Mondrian și T. van Doesburg, precum și de H.P. Berlage, considerat drept precursor al arhitecturii moderne. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de N a Belgiei (flamanda, considerată de unii cercetători dialect al o.). Ortografie parțial etimologică, grafie bazată pe alfabetul latin. Se mai vorbește în Surinam, Antilele Olandeze, iar un dialect al limbii olandeze (v. afrikaans) a devenit o limbă literară distinctă, fiind una dintre limbile oficiale ale Republicii Africa de Sud. 3. S. f. Rasă de vaci creată în Olanda și crescută pentru producția de lapte (producția medie de 4.500 l de lapte anual). Are mai multe varietăți, cea mai răspândită fiind varietatea friză.

Olandezul zburător – Expresia are la bază o legendă veche. Un marinar olandez făcuse jurământ să ocolească un promontoriu întîlnit în cale, chiar dacă această expediție i-ar cere o veșnicie. Semeția lui a atras mînia lui Dumnezeu și marinarul s-a văzut pedepsit să se lupte cu talazurile și furtuna, fără a ajunge niciodată la liman. Dar această legendă, originară din Țările de Jos, n-a dat naștere expresiei decît abia în secolul trecut, cînd cei doi mari creatori germani – poetul Heinrich Heine (în 1834) și compozitorul Richard Wagner (în 1843) – au popularizat-o prin lucrările lor. Opera wagneriană Der fliegende Holländer a fost tradusă în franceză Le vaisseau fantôme, povestea „Olandezului zburător” fiind cunoscută și sub titlul de „Vasul fantomă”, care de asemenea a devenit o expresie spre a caracteriza spiritul de aventură ce, în orbirea lui, e sortit eșecului. LIT.