16 definiții pentru ogur

Explicative DEX

OGUR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur.

OGUR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur.

ogur sn [At: CRITIL 75/32 / V: (reg) ugor, ug~ / Pl: ~uri / E: tc oğur, uğur] (Înv) 1 Protecție. 2 (În superstiții, adesea determinat prin „bun” sau „rău”) Prevestire. 3 Noroc. corectat(ă)

OGUR sbst. Piază bună sau rea, auspicii bune sau rele; noroc: nu plînge, socrule, că cine samănă galbini, are mînă cu ~ (ALECS.) [tc.].

OGUR, ogururi, s. n. (Învechit, în superstiții) Prevestire, semn (mai ales bun); piază. V. noroc. Poftim [banii] și să-ți fie cu ogur. ALECSANDRI, T. 1379.

OGUR ~uri n. rel. Semn prevestitor de bine; piază bună. /<ucr. oğur

ogur n. piază bună, noroc: poftim și să-ți fie cu ogur! AL. [Turc. OGUR].

ogúr și ugór n., pl. urĭ (turc. oghur și ughur, auguriŭ, prezicere. V. ursuz). Fam. Rar. Bun auguriŭ, pĭază bună, noroc: să-țĭ fie cu ogur!

ugor2 sn vz ogur

ugur sn vz ogur

†UGUR = OGUR.

ugúr, -rlíŭ, V. ogur-.

Ortografice DOOM

ogur (înv.) s. n., pl. ogururi

ogur (înv.) s. n., pl. ogururi

ogur s. n., pl. ogururi

Etimologice

ogur (ogururi), s. n. – Noroc, fericire. Tc. oghur (Lokotsch 1589), din mgr. άγούρι < lat. augurium. Sec. XVIII, înv. – Der. ogurliu (var. ugurliu), adj. (care are noroc), mr. ugurliu, din tc. oghurlu. – Cf. ursuz.

Tezaur

OGUR s. n. (Învechit) 1. Protecție, ocrotire. În fericitul împărătescul meu ogur, să adaogi și se înmulțăști încă și alte credincioase slujbe (cca 1815). uricariul, iii, 155. Te vei întrarma cu toate puterile silinței în fericitul ogur a împîrăției mele (cca 1815). ib. 156. 2. (În superstiții, adesea determinat prin „bun” sau „rău”) Prevestire, augur. Acești corbi s-au părut de un rău ogur în socoteala lui Andronius. critil, 75/32. Acest hazard îl crezu de ogur bun pentru plinirea planurilor sale. asachi, s. l. ii, 57, cf. alecsandri, p. iii, 191. ♦ Noroc. Pentru lege și ogurul împăratului să murim (a. 1715). ap. șio ii1, 372, cf. i. golescu, c. Cine samănă galbini are mînă cu ogur. alecsandri, t. 1 258. Poftim [banii] și să-ți fie cu ogur. id. ib. 1 379, cf. conv. Lit. xv, 309. – pl.: ogururi. – Și: ugur (șio ii1, 372, TDRG), ugor (SCRIBAN, D.) s. n. – Din tc. oǧur, uǧur. cf. fr. augur.

Intrare: ogur
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogur
  • ogurul
  • oguru‑
plural
  • ogururi
  • ogururile
genitiv-dativ singular
  • ogur
  • ogurului
plural
  • ogururi
  • ogururilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ugur
  • ugurul
plural
  • ugururi
  • ugururile
genitiv-dativ singular
  • ugur
  • ugurului
plural
  • ugururi
  • ugururilor
vocativ singular —
plural —
ugor2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ugor
  • ugorul
plural
  • ugoruri
  • ugorurile
genitiv-dativ singular
  • ugor
  • ugorului
plural
  • ugoruri
  • ugorurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ogur, ogururisubstantiv neutru

învechit
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.