10 definiții pentru ofițeresc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OFIȚERESC, -EASCĂ, ofițerești, adj. Care aparține unui ofițer (I 1), privitor la ofițer, de ofițer, ca al ofițerilor. – Ofițer + suf. -esc.
OFIȚERESC, -EASCĂ, ofițerești, adj. Care aparține unui ofițer (I 1), privitor la ofițer, de ofițer, ca al ofițerilor. – Ofițer + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ofițeresc, ~ească [At: ȚICHINDEAL, F. 106/6 / V: (înv) ~țiresc / Pl: ~ești / E: ofițer + -esc] 1-3 a Care aparține ofițerului (1-3). 4-6 a De ofițer (1-3). 7-9 a Ca de ofițer (1-3). 10 sfa Dans popular în ritm de sârbă. 11 sfa Melodie după care se execută ofițereasca (10). 12 a Alcătuit din ofițeri (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFIȚERESC, -EASCĂ, ofițerești, adj. De ofițer (1), (ca) al ofițerilor. Țin în grajd numai cai ofițerești. CAMILAR, N. II 456.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFIȚERESC ~ească (~ești) Care ține de ofițeri; propriu ofițerilor. /ofițer + suf. ~esc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ofițeresc a. de ofițer.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ofițerésc, -eáscă adj. (d. ofițer). De ofițer: cal ofițeresc. Pol ofițeresc (Fam.), pĭesa de 5 fr. înainte de 1916.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ofițiresc, ~ească a vz ofițeresc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ofițeresc adj. m., f. ofițerească; pl. m. și f. ofițerești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ofițeresc adj. m., f. ofițerească; pl. m. și f. ofițerești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ofițeresc adj. m., f. ofițerească; pl. m. și f. ofițerești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ofițeresc, ofițereascăadjectiv
- 1. Care aparține unui ofițer, privitor la ofițer, de ofițer, ca al ofițerilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Țin în grajd numai cai ofițerești. CAMILAR, N. II 456. DLRLC
-
etimologie:
- Ofițer + sufix -esc. DEX '98 DEX '09