ofit sn [At: ODOBESCU, S. II, 151 / V: ~tă sf / Pl: ? / E: fr ophite, ger Ophit] Tip de marmură de culoare verde-închisă, cu vinișoare galbene.

OFIT s.n. Varietate de marmură de culoare verde-închisă, cu striații galbene. [< fr. ophite, germ. Ophit].

OFIT¹ s. n. diorit verde-închis, cu striații galbene, prezentând aspectul pielii de șarpe. (< fr. ophite, germ. Ophit)

OFIT s.n. Varietate de marmură de culoare verde cu vinișoare galbene.

*ofít n., pl. urĭ și e (lat. ophites, d. vgr. ophites, d. óphis, șarpe, din cauza vinelor care cam seamănă cu pelea șarpeluĭ). Min. Un fel de marmură (de un verde închis cu vine galbene) care se află pin Pirineĭ.

ofită sf vz ofit

ofit s. n.

ofit s. n.

ofit s. n.

OFIT s. n. Varietate de marmură de culoare verde-închisă, cu vinișoare galbene. A adunat... cîteva obiecte de piatră, de cremene și de os, producte ale epocilor primitive, din care unele ciocane de serpentină, de diorit, de ofită provin... din valea Rîului Doamnei. odobescu, s. ii, 151, cf. barcianu, alexi, w., cantuniari, l. m. 107, 160. – Pl.:? – Și: ofită s. f. – Din fr. ophite, germ. Ophit.