OFERTĂ, oferte, s. f. 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acțiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Cantitate dintr-un bun economic de consum sau dintr-un factor de producție, disponibilă pentru vânzare într-o anumită perioadă și la un anumit preț unitar. – Din it. offerta, germ. Offerte.

ofertă sf [At: POLIZU / V: (înv) ofert sn / Pl: ~te / E: fr offerte, ger Offert] 1 Propunere făcută cuiva în legătură cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu participarea la o acțiune, la o întreprindere etc. 2 (Pex; ccr) Document în care se face o astfel de propunere. 3 Totalitate a mărfurilor oferite la un moment dat pe piață. 4 (Îs) Cerere și ~ (sau, rar, ~ și cerere) Raport dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piață și posibilitatea ca ele să fie cumpărate.

*OFERTĂ (pl. -te) sf. ⚚ 1 Propunere, lucrul oferit ¶ 2 Nevoia ce simte un fabricant de a-și desface produsele, lucrătorul de a-și oferi munca, și care face pe unul sau pe celălalt să ceară un preț mai mare sau mai mic: valoarea lucrurilor determinată de legea cererii și a ofertei [fr.].

OFERTĂ, oferte, s. f. 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acțiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Totalitatea mărfurilor destinate consumului, aflate în circulație. – Din it. offerta, germ. Offerte.

OFERTĂ, oferte, s. f. 1. Propunere făcută de cineva care dorește să vîndă o marfă, să angajeze sau să se angajeze într-un serviciu, să obțină participarea cuiva la o acțiune, la o întreprindere etc.; p. ext. (concretizat) act, document în care se face o astfel de propunere. Grăbește, căci îmi retrag oferta. C. PETRESCU, C. V. 315. Încă nu se hotărîse cine să cînte doina haiducească... Mincu... se oferă el. Oferta e primită. CARAGIALE, O. III 17. 2. Totalitatea mărfurilor oferite la un moment dat pe piață. ◊ Cerere și ofertă (sau, rar, ofertă și cerere) = raportul dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piață și posibilitatea de a fi cumpărate. Munca. devenind în societatea noastră o marfă, ea depinde de starea pieții, de legea economică a ofertei și cererii, de concurență, și, dacă în piață va fi mai multă ofertă decît cerere, atunci marfa oferită... e cu desăvîrșire depreciată. GHEREA, ST. CR. II 308.

OFERTĂ s.f. 1. Propunere în legătură cu vînzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; (p. ext.) cerere scrisă prin care se face o asemenea propunere. 2. Totalitatea mărfurilor oferite pe piață într-un anumit moment. [< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta].

OFERTĂ s. f. 1. propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; document în care se face o astfel de propunere. 2. totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare. (< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)

OFERTĂ ~e f. 1) Propunere făcută în legătură cu realizarea unei acțiuni. 2) jur. Act prin care se legalizează o astfel de propunere. 3) Totalitate de mărfuri aflate la un moment dat în circulație. /<it. offerta, germ. Offerte

ofertă f. ceeace s’oferă.

*ofértă f., pl. e (it. offerta, oferire, ceĭa ce se oferă, subst. format din part. offerto, offerta, d. offrire, a oferi; fr. offerte și ob. offertoire, o parte din liturghia catolică cînd preutu îĭ oferă luĭ Dumnezeŭ pînea și vinu în ainte de a le sfinți). Acțiunea de a oferi. Ceĭa ce se oferă.

ofert sn vz ofertă

ofertă s. f., g.-d. art. ofertei; pl. oferte

ofertă s. f., g.-d. art. ofertei; pl. oferte

ofertă s. f., g.-d. art. ofertei; pl. oferte

Ofertă ≠ cerere

OFERTĂ s. f. 1. Propunere făcută cuiva în legătură cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu participarea la o acțiune, la o întreprindere etc.; p. ext. (concretizat) act, document în care se face o astfel de propunere. Cf. polizu. Oricît de splendidă fuse oferta prinsului agă, totuși cozacii nu se lăsară a se corumpe. hasdeu, i. v. 119. Încă nu se hotărîse cine – să cînte doina haiducească... Mincu... se oferă el. Oferta e primită. caragiale, o. i, 15. Grăbește, căci îmi retrag oferta. c. petbescu, c. v. 316. Neivindu-se nici o ofertă, licitația se amină. călinescu, s. 178. În oferte se menționau prețul măcinatului și durata lui în timp. v. Rom. octombrie 1954, 86. 2. Totalitatea mărfurilor oferite la un moment dat pe piață. Cursul acestor valori variază după cum cererea sau oferta este mai mare sau mai mică. ștefănescu, c. 522. ◊ Cerere și ofertă (sau, rar, ofertă și cerere) = raportul dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piață și posibilitatea ca ele să fie cumpărate. Munca, fie morală, fie intelectuală, ...depinde de starea pieței, de legea economică a ofertei și cererei. GHEREA, ST. CB. II, 308, cf. DER. –Pl.: oferte. – Și: (învechit) ofert (babcianu, alexi, w., pl. oferturi) s. n. – Din fr. offerte, germ. Offert.