ODRĂSLIRE, odrăsliri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a odrăsli. – V. odrăsli.

odrăslire sf [At: MINEIUL (1776), 14^r1/2 / Pl: ~ri / E: odrăsli] (Îvp) 1 Încolțire. 2 Înmugurire. 3 Naștere. 4 Creștere. 5 Ivire.

ODRĂSLIRE, odrăsliri, s. f. Faptul de a odrăsli. – V. odrăsli.

ODRĂSLIRE s. f. Acțiunea de a odrăsli. Naștere, zămislire; creștere, dezvoltare. (Fig.) Mai cu foc muncea, cu gîndul la odrăslirea aceea a binelui. CAMILAR, N. I 21.Creștere de mlădițe; p. ext. înverzire, înmugurire. O întîlnea, sara, pe vremea odrăslirii răchiților. CAMILAR, N. I 21.

odrăslire (înv., pop.) (desp. o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslirii; pl. odrăsliri

odrăslire (înv., pop.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslirii; pl. odrăsliri

odrăslire s. f. (sil. -drăs-), g.-d. art. odrăslirii; pl. odrăsliri

ODRĂSLIRE s. v. lăstărire.

odrăslire s. v. LĂSTĂRIRE.

ODRĂSLIRE s. f. (Învechit și popular) Faptul de a odrăsli. 1. Înverzire, înmugurire. cf. odrăsli (1). cf. LB, POLIZU, LM, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, alexi, w. O întîlnea, sara, pe vremea odrăslirii răchiților. camilar, n. i, 21. 2. Naștere, zămislire; creștere, dezvoltare. cf. odrăsli (2). Cu odrăslirea celui ce l-ai purtat în pîntece, lumii blagoslovenie ai înflorit. mineiul (1776), 14^rl/2, cf. 151^v/18. ◊ Fig. Cu umelință roagă... pre toți aciia ce cu învăpăiată rîvnă doresc înaințîrea națiii... întru odrăslirea literaturii... să binevoiască a iscăli catalogul (sec. XIX). cat. man. ii, 280. Și mai cu foc muncea, cu gîndul la odrăslirea aceea a binelui. camilar, n. i, 21. – PI.: odrăsliri. – v. odrăsli.